Calea mea către a fi mamă

Posts tagged ‘FIV’

Discuție după FIV

Am ajuns în sfârșit la medic să discutăm ce și cum despre FIV. Așa cum mă așteptam, nu se poate identifica o cauză a eșecului FIV-ului, asta e statistica, cam unul din cinci embrioni care arată foarte bine înainte de implantare reușește să ajungă bebe.

Am discutat destul de mult timp, mi-a dat și exemplul altei proceduri pe care a făcut-0 recent, care a reușit deși nu prea erau șanse (progesteronul era mai mare decât cel admis pentru implantare). Așa că există multe cazuri care dau teoria peste cap, există multe necunoscute în ceea ce privește implantarea, e încă un domeniu deschis.

Am introdus discret dorința noastră de a încerca undeva în altă localitate/țară. A spus că  ne susține și că ne înțelege. Foarte corect din partea lui. Mi-a recomandat unele centre (Cehia, Belgia), dar la urma urmei trebuie și noi să ne interesăm. Nici nu știu care ar fi criteriile. O să citesc pe forumuri, dar la urma urmei acolo sunt doar cazuri singulare, nu sunt statistici ale centrelor sau pe ce sunt ei specializați (caut o clinică care are o rată bună de reușită pentru AMH mic). Eu totuși aș încerca să merg și la Chișinău, deși nu este așa bine văzut de medicii de prin România.

Advertisements

FIV ziua 22

De acum nu prea mai am ce să vă povestesc, nu se mai întâmplă nimic până pe 18. Dar vreau să fac clare niște lucruri care, pentru cei care nu cunosc în amănunt procedurile unei fertilizări in vitro. Deci, nu sunt însărcinată!!! Faptul că am transferat 2 embrioni nu înseamnă că sunt însărcinată (din păcate). Ca să fiu, lucrurile trebuie să evolueze cam așa: embrionii să se dezvolte mai departe, să se implanteze în endometru, corpul să devină conștient de acest lucru și să secrete un hormon specific care dictează schimbările din corp, prevenirea menstruației etc. Asta durează cam două săptămâni, începând cu ziua concepției. Așa că pe data de 18 iunie o să fac o analiză de sânge care să detecteze hormonul hCG și abia atunci se confirmă sarcina.

Nu vreau să vă spun câte se pot întâmpla ca lucrurile să nu meargă bine către un hCG pozitiv, asta pentru că asta e un mister uneori și pentru medici. Ca să fie și mai clar, vă arăt un grafic care e în broșura pe care mi-a dat-o medicul la începutul FIV-ului. Deci, dacă 100 de cupluri încep această procedură, câți sunt arătați în grafic ajung la etapele precizate.

fiv

Deci suntem abia în cei 90% care fac embriotransfer. Cam o treime din aceștia ajung să își țină bebelușul în brațe. Aaa, și să nu uit, majoritatea fac transfer, pun cam 3 embrioni de cea mai bună calitate. Eh, dar fiecare cu norocul lui. Și cred că și cineva de sus mai are un cuvânt de spus în toată treaba asta.

FIV ziua 21 – Embriotransferul

Cu o seară înainte rămăsese (din discuția cu medicul) că ora probabilă a transferului va fi 11-12, dar să nu merg la clinică, ci să aștept telefonul lui. Așa că am așteptat…și am așteptat…și am așteptat. Pe la 11.15 l-am sunat eu. Mi-a zis că rămăsese la 11, cum de nu știu chestia asta?! I-am zis că a rămas că mă sună, pfff…zăpăcit. Mi-a zis să merg la clinică și că ajunge și el în 30 minute. Cu biologul nu mai vorbise, dar mi-a zis că dacă nu l-au sunat să contramandăm înseamnă că avem ce transfera.

M-am hotărât să nu mai sun la clinică, o să întreb când ajung acolo care și cum mai sunt embrionii. Am început să beau și apa pentru ca să am vezica plină. Mi-era de ieri teamă, pentru că nu prea pot să mă abțin când e plină. Așa că am băut vreo 3 căni de apă deodată, ca după ce se umple, să stagneze (cel puțin în capul meu era un plan bun).

Am ajuns pe la 12 fără ceva și m-am instalat în rezervă. Mi s-a făcut un No-spa intramuscular. Normal că doctorul nu venise și eu deja simțeam că  vezica e cam plină. Dna biolog a transmis că îmi explică și îmi arată embrionii când vine medicul. Stăteam ca pe ghimpi, pentru că nu știam care mai este starea lor. Pe la 12.20 e venit medicul și vezica mea suferea. Datorită injecției nu simțeam chiar tare presiunea, dar totuși…

Am așteptat ceva ce mi s-a părut o oră să vină dna biolog (cred că de fapt au fost vreo 5 minute) să ne dea noutățile și să începem. I-am cerut voie doctorului să merg să golesc puțin vezica, dar nu m-a lăsat. A venit într-un final și dna biolog și ne-a dat veștile: cel care ieri era de categoria B, azi era tot rău, cam neschimbat, încadrat de ea la categoria D. Celălalt era tot bine, avea vreo 6 celule și era încadrat la categoria A. S-a tot discutat apoi dacă să îi transfere pe amândoi sau nu. Dna biolog zicea că nu încurcă, dar nici nu e viabil, iar medicului îi era frică să nu încurce, să nu strice cumva evoluția celui bun. I-am amintit cum mi-a povestit că uneori embrioni ce par fără șansă se pot prinde. După vreo 10 minute s-au hotărât să îi pună pe amândoi, ca să fiu eu cu inima împăcată. L-am rugat încă o dată să mă lase să merg un pic la baie și, slavă Domnului, m-a lăsat.

M-am întors și am început. A băgat speculum-ul ăla și apoi un soi de cateter mai gros până în uter. Între timp, rezidenta îmi făcea ecografie pe deasupra, pe vezica mea plină încă (am golit doar puțintel din ea)…dureros! După ce se vedea vârful cateterului în uter, i-au spus dnei biolog să dea embrionii. Alt cateter, mai îngust. L-au băgat în primul, dar avea un punct de unde nu trecea. L-au scos, au curbat un pic primul cateter și după asta a intrat și cel de-al doilea. Doar că nu prea vedeau pe ecograf până unde (am senzația că e foarte prost calitativ ecograful ăla). Așa că le-a dat drumul așa, la ghici. Au dat înapoi cateterul golit dnei biolog care a confirmat că embrionii nu mai sunt acolo.

Apoi au vrut să vadă unde s-au așezat (eco endovaginal de data asta), doar că nu puteau vedea uterul. Se pare că era orientat oarecum spre dreapta, dar cu vezica plină, cu mine strâmbându-mă de durere la fiecare mișcare, nu au putut. Am golit vezica de tot și apoi au putut să vadă și uterul și embrionii. Mi-a explicat că ei sunt foarte mici, nu se pot vedea, ce se vede ca o pată strălucitoare pe ecografie e lichidul în care au stat ei în laborator. Deci erau acolo, poziționați la ghici, pe la 1 cm de fundul uterului (se pare că e poziție foarte bună totuși). Oricum, se pare că mai migrează.

Am recapitulat ce tratament mai iau: în plus față de ce luam, Medrol 8mg dimineața și 8 seara și Clexane 40mg, pe care o să îl încep sâmbătă.

Medicul ne-a urat succes și a plecat. Eu am mai rămas întinsă vreo 30 minute și apoi am plecat acasă. Am citit că 24 de ore ar trebui să stau culcată, așa că mă supun.

M-am întors acasă cu o senzație de liniște, euforie chiar. Pe parcursul zile entuziasmul s-a mai domolit, dar oricum mă simt mai bine că sunt la mine în burtică acum. Probabil când o să se apropie 18 iunie, când teoretic ar trebui să fac un bHCG, o să încep din nou să mă agit. Dar până atunci, sunt mămica a doi embrioni și cu asta-basta! 🙂

 

FIV ziua 18 – Puncția

Dimineață la (aproape) ora 9 am ajuns la Omini. Era să întârziem pentru că prin centru pe-acolo este IMPOSIBIL să parchezi mașina.

M-am instalat, am golit vezica, am semnat actele. A venit apoi și medicul și am făcut ecografie să vedem dacă foliculii mai sunt sau nu. Erau acolo, doi pe dreapta și unul pe stânga. Apoi mi s-a pus branula, mi s-a injectat anestezicul. Nu am adormit, eram doar amețită și tulbure. Apoi am început. A scos tot din primul folicul și într-un minut am auzit vestea că e gol. A scos apoi și din al doilea și a zis că e ceva. Apoi a scos și din al treilea și a găsit ceva în urma unei tehnici de flush sau ceva de genul, în care se injectează din nou în folicul niște ser, ca să îl “clătească”. Apoi am mai auzit ceva de imatur/postmatur. Apoi ceva de 2 buni. Eram mulțumită cu 2 buni.

Booon, am mai stat câteva ore în rezervă ca să îmi revin din anestezie. Doctorul îmi spusese să îl sun când îmi revin. L-am prins doar pe la 5 la telefon. Mi-a zis că unul din cei doi “buni” era “atipic” (imatur/postmatur), așa cum auzisem acolo în sală. Se pare deci că am rămas doar cu unul căruia i s-a făcut ICSI. M-a lovit cam nasol vestea asta, la 2 mai vedeam o șansă, dar la 1…deja e greu și să mai sper. Nici nu vreau să îmi fac încă planuri pe viitor, despre unde și când aș mai încerca, din superstiție. Așa că stau, de parcă aș fi legată de mâini și de picioare, așteptând ziua de mâine.

FIV ziua 17

Despre duminică, foarte pe scurt.

În sfârșit o zi fără injecții după două săptămâni.

O plimbare la aer, bagaj, acte.

Iar spre seară, stress: Ce-o ieși, o ieși, numai să treacă odată!

FIV ziua 16

De dimineață la 7.30 am fost la analize. Am insistat din nou să mi le lucreze azi și să mi le și transmită azi. Mi-a spus că o să vorbească cu o colegă și că o să mă sune mai târziu. Tot dimineață mi-am făcut ultima jumătate de filă de Gonapeptyl. Pe la 9 m-a sunat și mi-a spus că a sunat și asistenta domnului doctor și că o să mi le lucreze azi. Așa a fost. Am avut așa: estradiol 3152, LH 0.317, progesteron 2.19. Se pare că sunt bune și mergem mai departe.

Am sunat apoi la doctor și am aflat că luni suntem programați la 9.30, dar că trebuie să fiu împreună cu soțul la clinică la ora 9. Cu aproximativ 34-35 de ore înainte trebuie făcut declanșatorul. Așa că la ora 11 noaptea am fost la Cuza-Vodă la spital și am făcut două fiole de Pregnyl.

Așa că suntem în plan. Doamna ajută pe mai departe!

FIV ziua 15

Azi am fost din nou la prânz la ecografie. Foliculii aveau cam 18-19mm, iar endometrul era 0.9. Era numai bine de declanșat azi, doar că duminica nu se fac puncții, așa că mergem mai departe și declanșăm mâine.

Planul e să îmi fac mâine dimineață analizele, apoi sun la asistentă ca să sune la Synevo să le dea rezultatele, apoi sun la medic să îl întreb la ce oră ne pot primi cei de la Omini, ca să știu când să fac declanșarea (cu 36 de ore înainte).

Am ieșit puțin mai optimistă, adică m-a convins până la urmă că ieri ar fi fost prea devreme să declanșăm, mai rămâne să vedem dacă mâine seara n-o să fie prea târziu.

Azi noapte m-am tot gândit și răsucit și pe la 6 dimineață citeam un articol pe net care zicea că foliculii supra-maturați sau imaturi nu se obțin din cauză că sunt recoltați prea târziu sau prea devreme, ci sunt pur și simplu foliculi defecți încă de la început. M-am mai liniștit deci și am speranțe mai bune pentru ziua de luni.