Calea mea către a fi mamă

Archive for the ‘Vizite la medic’ Category

Cezariana mea (2)

Dimineață ni s-a făcut toaleta și apoi am fost pregătite să mergem în salon unde urma să ne vedem cu bebelușii. Am mai făcut câțiva pași, apoi am fost transferată cu un scaun cu rotile într-un salon cu 2 paturi. Frumos. Cald. Curat. Doar că bebe încă nu era. Și am așteptat cu cealaltă mămică din salon încă vreo câteva ore bune până să o aducă. Deja mă gândeam că poate ceva nu e în regulă de nu o aduc. Într-un final au adus-o. Am hrănit-o mixt primele zile, pentru că după sân era neliniștită, iar după supliment dormea bine. Aici suplimentul nu se dădea din biberon, ca la privat, ci din cănițe de metal cu lingurița. Ați hranit vreodată un bebeluș de o zi cu lingurița? E foarte complicat. Asistentele reușeau foarte repede. La un moment dat i-a pus cănița la gurița și i-a dat așa, direct. Și în 15 secunde era gata cana. Eu îi dadeam cam 30 minute cu lingurița aceeași cantitate.
Aici am stat 3 nopți și nu prea mai știu ce s-a întamplat în fiecare zi în special. Ce m-a marcat și ce țin minte a fost cam așa: În prima zi după cezariană, la nici 24 de ore de la operație, după ce am fost dusă în salon am fost chemată la cabinetul asistentei să mi se ia lohicultură.Adică să mă urc pe capră. Pe bune??? Eu abia puneam un pas după altul. M-am urcat eu așa, dar fără să ridic picioarele pe unde se ridică de obicei și mi-a luat așa. Apoi mi-a luat analizele dintr-o venă varză (toate erau varză că avusesem vreo 3 branule în locuri diferite de la internare începând). A bâjbâit pe acolo, n-a reușit. Apoi mi-a luat dintr-o venă de pe spatele palmei. A durut extrem de tare. Astea împreună, plus că eram totuși la nici 24 de ore de la intervenție, m-au cam leșinat aproape. Singura dată în viața mea când mi s-a făcut rău la analize. M-a spălat asistenta cu niște apă pe față și mi-am revenit.
La un moment dat am observat ceva la fetiță și am vrut să întreb doctorul pediatru/neonatolog. Am întrebat asistenta dacă doctorița e acolo și a zis că da, pot merge să o întreb. Am luat copilul în brațe să merg cu ea la cabinet. Asistenta s-a uitat la mine ca și cum i-aș fi dat cu ceva în cap. Cum? Mergeți dvs, fără copil. Păi cum fără copil? Păi fără, cum să-l luați? Am mers singură și i-am descris din vorbe ce aveam să îi arăt, că, na, copilul trebuie să meargă în cabinetul pediatrului! Unde s-a mai văzut așa enormitate?!
Prima jumătate de zi bebele meu nu a făcut pipi. Am căutat pe net și m-am mai liniștit. Cică în prima zi de viață face o dată, în a doua cam de două ori și cam așa până se stabilizează. Le-am zis totuși asistentelor, care totuși au părut puțin îngrijorate. O asistentă spusese că în timpul băiței făcuse pipi, deci treburile funcționau. Mi-au zis să nu o mai schimb până la ora x și să cântărească atunci scutecul. A venit chiar și doctorița și a apăsat-o puțin pe burtică să vadă dacă…ceva în legătură cu acest pipi. A zis că e ok, să îi dau mai mult să bea. Dar i-am dat! am zis (adică i-am dat tot ce se putea da în acele condiții, sânul meu și suplimentul lor)I-am dat!, așa zic toate mamele! m-a sfidat ea. În fine. La un moment dat a făcut caca și am schimbat-o, mi-era milă să las așa. Am luat scutecul să o anunț pe asistentă că am schimbat-o. S-a enervat că nu trebuia să o schimb. I-am zis că am păstrat scutecul și m-a repezit că ce să facă ea acum cu scutecul, nu văd că mănâncă? (era într-adevăr cu alte 2 individe, infirmiere sau ce-or fi fost, în jurul unei farfurii cu coji de semințe, deci îndrăzneam să o deranjez de la mâncat semințe). Și ce era mai rău era că nu puteai protesta pe loc, poate să lași un feedback negativ pe undeva, dar pe loc depindeai de acele persoane și nu puteai să le reproșezi, să te cerți, să le zici ceva critic. Ele erau mama și tata acolo. Urât comportament. Revenind… de-abia spre dimineață a făcut. A făcut de a dat afară din scutec pe toate pelincile lor.
La un moment dat, mămica cealaltă din salon a zis că fetița ei nu a făcut caca de …un timp. Au mai lăsat-o câteva ore și apoi i-au băgat o sondiță în fund. Oare chiar era necesar? Eu știam că dacă e hranită la sân poate face și o dată la câteva zile. Cea mică era hranită mixt, deci poate aveau dreptate. Dar totuși…după câteva ore de nefăcut caca, cam dură măsura.
Nu mi-a plăcut că după ce au adus copii în rezerva mamelor, n-au mai plecat. La spitalul privat îi mai lua pentru consult, pentru analize, pentru vaccinare, pentru baiță, uneori doar pentru că mama mai voia câteva ore de odihnă. Aici, operată de o zi, trebuia să te ocupi aproape integral de bebe, fie că puteai să te ții pe picioare sau nu. Toate analizele, vaccinări, orice, s-a făcut în rezervă. Fetița celeilalte mămici a stat chiar la lampă în rezervă… plângând în cea mai mare parte a timpului, cam 24 de ore. Eu oare cu ce greșisem în ecuația asta?!

Advertisements

Cezariana mea (1)

Am oscilat dacă să mai povestesc sau nu în detaliu cum s-a întâmplat cu cezariana. Timpul e foarte limitat acum, deja au și trecut 3 săptămâni și nici nu mai țin minte toate detaliile, dar să încerc.
Pe la 11 am fost invitată să merg la terapie intensivă pentru pregătiri. Eu nu aveam niciun bagaj la mine pentru naștere, și aici nu eram la spitalul privat unde trebuia să ai doar pasta de dinți și periuța, ci eram la spitalul de stat, unde trebuia să împrumuți vată de la altă mămică dacă nu aveai. În primul rând aveam nevoie de cutia pentru recoltarea de celule stem (asta trebuia să intre în sala de operații o dată cu mine). Soțul meu a făcut rapid un drum cu această cutie. Apoi i-am trimis pe telefon ce bagaj era necesar pentru terapie intensivă. A mai făcut apoi un drum și mi-a adus și ce era pe acea listă (asta îmi trebuia după operație, în prima zi). Bagajele le primeam prin intermediul unor asistente, că el nu avea acces la terapie intensivă.
După vreo oră am început pregătirile. Singurul meu gând (nu mă gândeam deloc dacă bebe e ok sau nu, la cât se mișcase cu o seară înainte, mi se părea firesc că e bine) era dacă e fetiță sau băiețel. Mi s-a pus o branulă nouă (deși o mai aveam pe cea care a fost folosită în aceeași zi pentru o perfuzie), cică mai mare, de altă culoare. În fine, am primit 2 borcănele pe venă (ser cu ceva…?) și o picătură cu …altceva în ochi ca să vadă dacă nu sunt alergică la substanța cu care urma să fac anestezia. Voiam să dau vreun ban la un anestezist, doar că doamna care se ocupa de toate astea părea să fie asistentă. A venit la un moment dat și o tinerică și m-a întrebat una-alta. Cred uneori că protocolul ăsta de întebări ale anestezistului e doar ca să îți dea o oportunitate să îi bagi ceva în buzunar. A venit, i-am răspuns, i-am băgat.
După încă vreo 30 de minute, că deja mă plictisisem, nici emoții nu mai aveam, m-au luat…uite că nici nu mai țin minte, parcă într-un scaun cu rotile, până la sala de operații. Acolo m-am așezat pe masa de operații, foarte îngustă, de mi se părea că alunec de pe ea, ba pe o parte, ba pe alta. Am primit anestezia în coloană, fără vreo senzație de rău, deși mâncasem ceva cu vreo 2 ore înainte. A venit și doctorița. Mi s-a montat și sonda urinară și a început. Am primit imediat o veste nu prea bună. Doctorița a zis că lichidul este verde cu o tonalitate foarte gravă, ca și cum mă certa că am așteptat până acum. Asta însemna că la un moment dat, bebe a avut o suferință. Cam atât știam atunci despre acel lichid verde. Nici nu mă mai gândeam dacă e fetiță sau băiețel. Doar m-am speriat. Apoi cineva de la neonatologie a zis: dacă o să respire/plângă, nu are importanță. Și a plâns!!! Era bine! Am auzit apoi “e fetiță”, dar nu prea puteam să asimilez asta. Eram așa convinsă că e băiețel, că parcă nu puteam să cred. Apoi mi-au arătat-o, toată plină de acel clei alb. După un minut au luat-o. Ieșind au zis: Apgar 9. Nici acum nu știu de ce 9, dar băniesc că pentru că a fost cezariană. La primul copil când le ziceam la medici că a fost cezariană și a luat Apgar 10, ziceau că așa ceva nu ar trebui să existe. În fine, eu am rămas puțin neliniștită cu privire la lichidul amniotic verde. Și am mai întrebat o dată: dar cu lichidul? Și doctorul care o asista pe doctoriță m-a liniștit, mi-a zis să nu mă ancorez în asta că a fost bine. Mi-era un pic teamă să nu pățească ceva în orele următoare din cauza acestui lichid, dar am încercat să mă liniștesc.
Restul operației a decurs bine, apoi am fost mutată pe un pat care a fost dus înapoi la terapie intensivă. Am început să primesc alte perfuzii (cu …????poate ar fi ok să ni se și spună ce pun acolo). Vorbeam cu lumea la telefon, pe facebook, totul era ok. A venit apoi și soțul meu, cam 3 minute, și tot atunci au adus-o și pe fetiță și am pus-o 2 minute la sân. Știa deja draga de ea ce era de făcut cu el. Apoi au plecat amandoi și eu am rămas liniștită. După vreo 2-3 ore au început să se simtă durerile, usturime în zona operației și contracții (probabil au pus ceva în vreo perfuzie pentru declanșarea de contracții, respectiv pentru eliminarea lohiilor). Contracțiile astea dureau foarte tare. Imaginați-vă să vă contractați un mușchi care tocmai a fost tăiat. Not fun. Pur și simplu mă schimonoseam la față și mă încordam toată când venea o contracție de asta. Mi-au pus apoi un calmant, dar tare greu și-a mai făcut efectul. Spre seară a trebuit să mă dau jos din pat cu ajutorul unei infirmiere. Mi se părea că nu o să pot în veci să mă ridic cu toată durerea aia, dar am putut. Eram destul de amețită, dar cred că era și normal. Apoi ni s-a pus un calmant ca să dormim și am dormit aproximativ. De la cezariana trecută țineam minte cât de greu mi-a fost în fiecare din cele 3 nopți de la spital să mă întorc de pe o parte pe alta. Acum în schimb, m-am culcat pe o parte și m-am trezit pe alta, fără să îmi dau seama cum am făcut asta (va urma)

Sarcina mea: săptămâna 5

Mai curând decât m-aș fi așteptat încep un nou jurnal de sarcină. Inițial am vrut să aștept până fetița face un an și jumătate ca să încerc din nou să rămân însărcinată. Doar că soțul m-a convins că mai degrabă nu mai așteptăm, ca și-așa șansele noastre sunt destul de mici și nu are rost să amânăm și să pierdem timp.
Și lucrurile s-au întâmplat cam la a doua lună de încercări. A fost un ciclu tare ciudat, în care am ovulat în ziua 11; am acea scurgere vâscoasă foarte pronunțată și deci știu destul de precis când a fost ovulația. Și un indiciu și mai puternic ar fi că nu am avut contact sexual decât în seara dinainte. Așa că aici lucrurile sunt clare. Am făcut un test la 14 zile după contact, am făcut și un beta HCG și a ieșit pozitiv. A crescut frumușel în 3 zile (cam de 4 ori, deși teoria zice că trebuie să se dubleze la 2 zile). După alte 4 zile am repetat și a crescut de aproape 4 ori față de prima valoare (deci o creștere mai lenta decât teoria de dublare la 2 zile).
Am să reiau secțiunile din jurnalul precedent. Nici nu vă zic cât de util e sa recitesc câte ceva din trecut, să văd ce simptome am avut la prima sarcină în anumite perioade, cum arata ecografii etc.

Simptome

Am avut o ușoară greață, dar nici nu îmi dau seama dacă e un simptom real sau un placebo. Mie în general mi-e greață chiar numai când mă gândesc la greață. În rest, parcă dureri de burtă ceva mai dese față de prima sarcină. În primele zile am avut puțină diaree și o senzație de foame aproape continuă.

Vizite la medic/analize

Am fost la fix 4 săptămâni și m-a văzut ecografic rezidentul medicului meu de (plecat în concediu). Nu s-a văzut nimic, poate doar o mică pată, care ar fi putut sau nu să fie sarcina. Apoi la 4 săptămâni și 6 zile am fost din nou. Nu prea știu de ce m-am mai dus, pentru că al avea delegare de la medic să îmi dea medicație (Clexane, eventual Utrogestan) doar dacă vede activitate cardiacă. La vârsta asta nu avea cum să se vadă, cel mai devreme se poate detecta la 5 săptămâni și 1 zi. Nuuuu, de fapt nu am fost degeaba. S-a văzut iar o zonă de decolare. E un anumit plan în care e cam 180 grade în jurul sacului. Și pentru asta trebuie să întrerup alăptarea cât mai repede.

Tratament

Femibion 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, Aspenter 2/săptămână, Cetebe 3/zi și chiar în absența recomandării 0, 2 Clexane/zi

Sentimente

Am crezut că dacă am făcut din timp Clexane n-o să mai apară vreo problemă. Of, dar iată că a apărut. Nu aș vrea să îmi mai iau concediu medical 2 luni ca la sarcina trecută, dar o să văd și ce zice medicul. Chiar dacă nu e primul copil, vreau să îi dau toate șansele. În principiu, sunt puțin mai împăcată cu ideea de nesiguranță, pentru că nu mai am sentimentul acela de totul sau nimic. Asta e doar ceva în plus, un cadou minunat.  Întreruperea alăptării m-a întristat foarte tare, pentru că mi se pare că o pun pe fetiță pe planul 2, pentru ceva ce e posibil sau nu să se întâmple. Dar trebuie să o fac, viața din burtică merită toate șansele și apoi el o să decidă dacă vrea sau nu să vină la noi în familie.

Sarcina mea: săptămâna 39

3-9.04.2014

Simptome

Postarea despre săptămâna 39 vine astăzi pentru că mâine avem cezariana!!!

Am fost ceva mai bine săptămâna asta cu respiratul. Cred că bebe a mai coborât puțin și mi-a lăsat un pic de spațiu să respir. În rest, mă cam trezesc noaptea și adorm cu greu înapoi. Dar asta nu neapărat pentru că  stau incomod, ci pentru că îmi sare mediat somnul.

Vizite la medic/analize 

Am fost la o ecografie și a ieșit cam așa: capul ar fi cam cu 2 săptămâni în urmă, burtica doar cu o săptămâna, iar femurul doar cu o zi. În total, avem cam 3050g. În plus, abia acasă am observat că măsurătorile capului erau mai mici decât cu o săptămâna în urmă. Și de aici, panică.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Am citit ca disperata pe net de ce ar stagna creșterea capului la bebe (înapoi nu poate da, era clar și o eroare de măsurătoare) și am găsit ceva îngrozitor: microcefalie. Asta e o afecțiune care afectează neurologic pe bebe pe viață, implică retard mental și o speranță mică de viață. I-am dat un sms rezidentei care mi-a scris că sigur e vorba de o eroare de măsurare. Am încercat să mă liniștesc și eu dându-mi următoarele argumente: valorile nu erau totuși atât de mici cât să se încadreze la acel diagnostic, erorile de măsurare sunt într-adevăr mari la finalul sarcinii (acum 2 săptămâni măsurase capul și ieșise că se încadrează la 2.8%, apoi a mai măsurat o dată și a ieșit că se încadrează în 65%, deci precizia nu e foarte…precisă), plus că medicul n-a zis niciodată că ne-am aflat în pericol de așa ceva, iar medicul meu nu e genul care să menajeze pacientele de veștile rele.

Argumentele ne sunt în favoare, dar afecțiunea asta e atât de gravă și de înfricoșătoare, încât tot mi-a ocupat o parte din gânduri și din suflet săptămâna asta. Am reușit la un moment dat să mă detașez de egoismul prin prisma căruia gândeam (în sensul că vedeam lucrurile doar din perspectiva faptului că viața mea va fi un chin, o durere, un sacrificiu) și mi-am dat seama că nici bebe, nici noi nu avem nicio vină. Ea are doar nevoie de multă dragoste din partea noastră, pe care o să i-o acordăm oricum ar fi, oricum ar arăta, oricum ar gândi. Și ea va fi capabilă de dragoste și abia așteptăm să o primim.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 39 probabil că bebelușul tău are cam 50 de centimetri și cam 3000 de grame. În ultimele săptămâni dezvoltarea copilului a presupus mai mult ameliorarea funcției organelor decât constituirea lor. Creierul și sistemul nervos al bebelușului lucrează din ce în ce mai bine, însă procesul de dezvoltare al acestor structuri continuă pe parcursul copilăriei și chiar și în adolescență. De aceea, expunerea la alcool sau droguri, deși nu îi va mai modifica aspectul fizic cauzând defecte de naștere, îi poate prejudicia sever creierul. În această lună creierul copilului s-a pregătit pentru îndeplinirea unor funcții complicate ca respirația, digestia, menținerea activității inimii și mâncatul. Oasele craniului copilului tău sunt încă separate și vor rămâne astfel pentru a permite oaselor să se comprime suficient astfel încât capul copilului să încapă prin canalul de naștere în timpul travaliului (vei observa puncte moi la nivelul craniului sau “fontanele” timp de un an sau mai mult după naștere). 

 Mărime: bebe e cât un praz.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 39 aveam 67,8kg și 102cm în burul burticii (cu 0,5kg mai mult decât săptămâna trecută și cu 2,5cm!!! mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 37

20-26.03.2014

Simptome

Nu am simptome noi. Dorm ceva mai rău pentru că mă dor șoldurile noaptea și am câte o contracție (ușor dureroasă) când mă întorc de pe o parte pe alta. În rest, parcă mai puțin vizite la baie noaptea (2-3 față de 5-6 săptămâna trecută), iar oboseala și lipsa de aer încă sunt prezente. Cred ca uterul meu s-a extins până la coaste, pentru că acum simt loviturile uneori în coste, alteori simt cum bebe își bagă câte un picioruț pe sub coaste și le împinge puțin în exterior.

Pentru că tot m-a bătut medicul la cap că am degetele umflate (deși eu am citit că e destul de normal să se întâmple asta), săptămâna asta am redus considerabil sarea. Sunt curioasă ce greutate o să am la începutul săptămânii 38 (la degete eu chiar nu observ dacă ar fi umflate sau nu).

Vizite la medic/analize 

Am făcut din nou un test non-stress marți, care a ieșit bine. Data trecută nu scăzuse deloc pulsul sub 140, acum a fost în toată gama dintre 120-160, cu câteva momente sub și peste limita asta. Eh, rezidenta a zis că e bine, așa că mergem mai departe.

Am făcut ieri și o ecografie, cam repezită așa că medicul nu prea avea timp/chef. Bebe are acum aproximativ 2800g și ne mai vedem săptămâna viitoare. Nu a zis nimic de programarea, măcar estimativă, a cezarienei.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Per total, nu sunt senzații care să mă facă să spun “nu mai pot! vreau să nasc odată!!!”. Nu e cazul, încă mai pot. Singurul greu de suportat e stressul, pentru că mă sperii când bebe nu mișcă vreo jumate de oră, am emoții și la ecografii și la testele non-stress.

Sâmbătă am semnat contractul la Arcadia, deci 99% (cu excepția unor cazuri de mare urgență care m-ar prinde la Cuza-Vodă) nasc la spitalul particular. Prețul este de 4200 (cezariana) + 700 (onorariul doctorului) + 170 (protocolul preanestezic) + ce analize suplimentare o să aleg (cel mai probabil o să fie screening metabolic, ecografie de șold, de abdomen, ecocord – ultimele 2 pentru că acesta este protocolul în afară pentru copiii născuți în urma unei sarcini cu cordon cu 2 vase). Analizele suplimentare vor fi probabil aproximativ 600 (asta estimez eu). Deci mă aștept la un total de cam 55-60 milioane.

Luni am făcut protocolul preanestezic, care constă în câteva analize de sânge și urină, exudat faringian și nazal, discuții cu neonatologul, anestezistul și obstetricianul. Și soțul meu a făcut un exudat nazal, pentru a vedea dacă e cumva purtător sănătos de vreo bacterie sau ceva ce ar putea face rău copilului. Sângele a ieșit ok, acum așteptăm și celelalte rezultate.

În plus, încă sunt în dubii în legătură cu celulele stem. Știu că e un mare șantaj sentimental, dar aș lua totuși un pachet minimal.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 37 bebelușul tău cântărește aproximativ 2, 700 de grame  și continuă să ia în greutate. El are 47 de centimetri în lungime. Dă jos acum parul numit lanugo și substanța cerată numita vernix caseosa, ce i-a învelit și protejat pielea în timpul celor nouă luni de “baie amniotică”.  Bebelușul tău înghite părți din ambele substanțe, ce vor forma o mixtură negricioasă, care va forma conținutul primului scaun. Bebelușul este considerat acum la termen-timpuriu (la termen este considerat a fi la 39 de săptămâni). Până în săptămâna 36, fătul a crescut destul de mult încât să umple pielea care îi era altădată prea largă și din această cauză acum nu mai are un aspect zbârcit. Dacă ți-ai putea privi bebelușul acum ai descoperi ca este grăsuț, cu o față mică, dar rotunjoară, ca un rezultat al depozitelor de grăsime proaspăt apărute și al mușchilor bine dezvoltați și gata de acțiune, pregătiți pentru supt. Acum probabil că bebelușul tău se află în poziția cu capul în jos. Dacă nu este în această poziție, doctorul îți va propune probabil o procedură prin care va “manipula” bebelușul din afara burticii ca să se poziționeze cu capul în jos.

 Mărime: bebe e cât o salată romană

 

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 37 aveam 67,9kg și 99cm în burul burticii (cu 0,8kg mai mult decât săptămâna trecută – cred că tot retenția de apă – și cu 0,5cm mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 36

13-19.03.2014

Simptome

Am aceleași simptome ca și săptămâna trecută: lipsă de aer, oboseală, plimbări frecvente la baie, mici contracții.

Vizite la medic/analize 

Am mai făcut marți un test non-stress care a ieșit bine.

Am făcut și o ecografie: bebe are aproximativ 2600g, deci a rămas cu cele 5 zile în urmă. E bine totuși că nu rămâne mai mult în urmă, ci crește constant în ultima vreme. Rezistențele pe artere sunt ok, lichidul amniotic ok, placenta (pentru care m-am speriat și am plâns atât de tare pentru că mă vedeam cu uterul scos după naștere) e sus bine, nici nu se mai vede în preajma colului.

Cele 2 mici îngrijorări sunt acum că trombocitele au ieșit puțin sub limită la analizele trecute (147.000 când minimul e 150.000). Dna dr Uscătescu mi-a zis să fac o analiză din deget, să văd acolo câte trombocite ies. Am făcut la Synevo un frotiu de sânge periferic, dar nu mi-a dat în rezultat un număr de trombocite, ci o analiză calitativă: anizocitoza trombocitară. Surprinzător, dna dr Uscătescu mi-a răspuns în aceeași zi în care i-am trimis eu acest rezultat: se pare că trombocitele mele sunt de forme și mărimi diferite și ar trebui să fac o analiză funcțională. Nu mi-a zis exact ce înseamnă asta, dar pe de altă parte dr. ginecolog mi-a zis că nr de trombocite e foarte puțin sub limită și n-ar trebui să îmi fac probleme deloc. Așa că nu știu dacă o să mai fac ceva în sensul ăsta (adică analize suplimentare în afară de hemograma lunară)  până la naștere.

Altă mică problemă ar fi că în săptămâna 35 am luat 1.4kg, ceea ce ar însemna că am reținut lichide,după spusele medicului, nu grăsime. Așa că trebuie să fiu un pic mai atentă la sare ca să nu crească tensiunea.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Medicul mi-a zis că ar fi foarte bine să rezist încă 2 săptămâni. Eu aș vrea să rezist până la 39 de săptămâni, care mai nou este considerată a fi perioada pentru o sarcină “la termen” (înainte se considera 37 de săptămâni la fiind “la termen”, dar ultimele cercetări au constatat că existe diferențe între copiii născuți la 37 de săptămâni și cei născuți la 39).

Așa că Doamne ajută să ajungem până în 10 aprilie cu burtica la purtător și cu bebe sănătos.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 36 reprezintă un moment de creștere rapidă pentru bebelușul tău. El nu mai are acum prea mult spațiu pentru a se mișca. Bebelușul cântărește acum cam 2 kilograme și jumătate și măsoară 45 cm. El continuă să ia rapid în greutate și acumulează straturi de grăsime pe tot corpul, mai ales în jurul umerilor. Următoarele 3 săptămâni vor reprezenta perioada cu cea mai rapidă creștere în greutate, cam 250 de grame pe săptămână. Pentru ca bebelușul este atât de îngrămădit în interiorul uterului, el nu va mai face mișcări prea complexe sau ample și s-ar putea ca tu sa le simți mai înfundat. Cu toate acestea, numărul loviturilor cu picioarele ar trebui sa fie cam același. Rinichii lui sunt complet dezvoltați acum și ficatul lui poate sa proceseze unele rămășițe. Dezvoltarea fizică este aproape completă așa că următoarele săptămâni vor fi dedicate aproape exclusiv acumulării grăsimii.

 Mărime: bebe e cât un pepene galben…mai mare decât cel de săptămâna trecută 🙂 (pe engleză ar fi honeydew melon)

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 36 aveam 67,1kg și 98.5cm în burul burticii (cu 1,4kg!!! mai mult decât săptămâna trecută – se pare că din cauza retenției de apă și cu 1cm mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 35

6-12.03.2014

Simptome

Încă mai am senzația de lipsă de aer, dar parcă e mai potolită. Am reușit să merg o grămadă prin magazine, pentru că am făcut ceva cumpărături pentru bebe. Acum câteva săptămâni nu prea reușeam să merg mult din cauza lipsei de aer. Arsuri nu prea am mai avut. Mi se mai întâmplă să mă trezesc la 6-7 și să fiu atât de fresh încât să nu mai pot adormi, deși nu am decât 6-7 ore de somn.

Burtica s-a mai întărit (nu le zic contracții pentru că nu se întărește încă toată, ci doar pe jumătăți).

Aaa, și brusc merg foarte des la baie, noaptea merg de 4-5 ori, de la 1-2 înainte. Adevărul e că și beau mai multă apă, dar parcă prea mult.

Vizite la medic/analize 

Am fost la medic și se pare că bebe a crescut cu 500g în 2 săptămâni (ca la carte) – are acum 2200g. Eu speram să și recupereze din minusul de la ecografia trecută, dar nu s-a întâmplat asta din păcate. E bine totuși că a luat cele 500g, înseamnă că îi merge bine. Din analize, medicul a remarcat doar numărul de trombocite, care este puțin scăzut (adică sângele se coagulează mai greu decât ar fi normal). Bănuiesc eu că e din cauza Clexanului pe care îl fac. O dată ce o să am și rezultatul de la AntiFXa, o să îi cer și părerea doamnei dr Uscătescu.

Din cauza cordonului, am să merg de acum săptămânal la teste non-stress. Am fost marți deja la primul test de genul ăsta și a ieșit ok. Din câte am înțeles, trebuie să se observe câteva accelerări ale pulsului copilului în interval de 20 de minute cât durează monitorizarea.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Din cauza faptului că medicul vrea să mă monitorizeze tot mai frecvent, sunt și eu puțin mai îngrijorată. Pe de altă parte, faptul că fac controale dese nu poate decât să mă bucure, pentru ca să știu exact cum mai stăm. Deci e și bine și rău.

Tot doctorul spune să fiu extrem de atentă la mișcările din burtică. După cum ziceam și săptămâna trecută, există și perioade când bebe e mai liniștit (normal că mă stresez când se întâmplă asta), sunt atentă doar că ele să nu dureze prea mult.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 35 bebelușul tău cântărește aproape 2300 de grame și are o lungime de 44 de centimetri de la creștet la călcâie. Bebelușul tău continuă să ia în greutate, cam 250 de grame pe săptămână. Pielea îi este mai fină decât oricând. Straturile de grăsime, care ajută la regularizarea temperaturii corpului atunci când el se va naște, îl fac să pară mai rotund.  Acest lucru se întâmplă deoarece învelișul alb, grăsos care protejează pielea (vernix) se îngroașă în această săptămână. La naștere vei vedea probabil resturi de vernix mai ales la nivelul axilelor, în spatele urechilor și pe regiunea inghinală. Tot în săptămâna 35, stratul de par subțire (lanugo) care a crescut până acum pe suprafața copilului a dispărut aproape complet. Sistemul lui nervos central se maturizează și plămânii la fel. Dacă te-ai îngrijorat asupra nașterii premature, poți să stai oarecum mai liniștita acum, deoarece bebelușii născuți între 34-37 de săptămâni, care nu mai au alte probleme de sănătate, se vor dezvolta normal. Probabil va face o mică vizită la salonul neonatal și s-ar putea sa mai aibă câteva probleme de sănătate pe termen scurt, dar în general va fi bine.

 Mărime: bebe e cât un pepene galben.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 35 aveam 65,7kg și 97.5cm în burul burticii (cu 0,2kg mai mult decât săptămâna trecută).