Calea mea către a fi mamă

Archive for the ‘Sentimente’ Category

Viața cu bebe: luna 5

Vă ziceam că mergem la munte. Per total nu a fost rău, doar că a vomat ceva mai mult decât de obicei. E normal ca bebelușii să mai vomite și să regurgiteze, dar nu foarte mult. Nu știu dacă a fost sau nu o coincidență că a vomat mai mult la munte, dar după ceva vreme de când am ajuns acasă lucrurile au revenit la normal. În rest a fost bine, așa de bine că am mai mers într-un weekend din nou la munte, dar în altă parte.

Cu alăptatul merge bine, stă mult mai puțin timp la sân pentru mâncare. Stă apoi mai mult pentru alint și somnul de zi. Asta pentru că iar doarme ziua la sân. Mai bine zis, doarme lângă mine…dacă mă ridic de lângă ea se trezește și plânge pentru că e încă obosită, nu și-a împlinit somnul. Chiar și acum stăm lipite, ea doarme, eu tastez.

Vă ziceam luna trecută că doarme agitată noaptea. A avut o perioadă, tot când ne-am întors de la munte când își revenise aproape complet, se foia doar înainte cu câteva minute înainte de a se trezi. Apoi iar a început puțin cu foitul, așa că acum suntem mediu din punctul ăsta de vedere. În general, doarme un somn de la 10-10.30 până la 4-7. Deci variază destul de mult prima trezire.

Alte activități noi: a reușit pe la 5 luni fără vreo 10 zile să se întoarcă de pe burtă pe spate. De data asta nu a fost o întâmplare, pentru că face asta acum de fiecare dată când o pun pe burtă. Invers nu se întoarce, dar nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu cred că s-a prins că poate. Zice “mama” sau ceva asemănător atunci când plânge. Mie îmi place să cred că mă strigă 🙂 Duce la guriță absolut tot: jucării, pelincă, prosopel, mâna mea, picioare. A, da, reușește să își ducă piciorul la guriță și îi place tare mult activitatea asta, mai ales când e fără scutec pe ea, pentru că atunci îi este mai comod. A început să întindă mâna după obiectele care o interesează. De exemplu pune mâna pe oglindă atunci când o țin lângă oglindă, pune mâna pe fața mea atunci când stau în raza ei de “acțiune”. Se întoarce după sunetele noi și după orice o interesează.

La doctor nu am mai ajuns, va trebui să mergem să facem vaccinul pentru 4 luni, pe care nu am reușit încă să îl facem, mai întâi pentru că a fost plecată doctorița, apoi pentru că am fost noi plecați de 2 ori.

În ceea ce privește greutatea, a luat 490g în luna a cincea (în medie bebelușii iau cam 500g), așa că suntem în grafic.

Ce simt eu? E tare greu de descris în cuvinte. Toate sentimentele sunt foarte amplificate. Fericirea e imensă, îngrijorarea atunci când ceva nu e în regulă e pe măsură. Cu alte cuvinte a fi părinte e un fel de a trăi la maximum toate sentimentele. Mai ales pentru faptul că am trecut prin infertilitate, sentimentele sunt cu atât mai puternice. Mulțumesc divinității, sorții, întâmplării de fiecare dată când îmi dau seama cât de norocoasă sunt pentru faptul că trăiesc ceea ce trăiesc. Faptul că un lucru obținut cu greu e cu atât mai apreciat este cu siguranță adevărat.

 

Advertisements

Viața cu bebe: luna 1

Aș vrea să vă povestesc câte puțin din experiența mea cu bebelina. Să văd cât îmi mai amintesc. Pentru că primele zile după ce ne-am întors din maternitate sunt puțin în ceață: durerea de la cezariană, lipsa de somn, teama de a nu ne descurca, noutățile de la tot pasul, nesiguranța.

De departe cea mai provocatoare încercare a fost (și încă este) cea a alăptatului. Chiar din prima zi, prima dată când i-am dat sân după ce am venit acasă, după vreo 15 minute broscuța mea s-a pus pe plâns. Și am încercat să o liniștim cu vorbe, cu mângâieri, cu luat în brațe. Nimic nu mergea. Deja începusem cu stângul. Când colo, s-a liniștit imediat după ce am mai pus-o 10 minute la sân și a dormit foarte bine după aia. Și apoi au tot urmat experiențe de genul ăsta: am senzația că s-a săturat (nu mai acceptă sânul în guriță) și apoi în 10 minute plânge. Și trebuie să îi dau din nou. Și apoi eventual să repetăm asta după încă de câteva ori.

Am citit că nu e bine să dai sân atât de frecvent pentru că cică s-ar amesteca laptele digerat cu cel nedigerat și asta n-ar fi prea bine pentru bebe. Apoi totuși am aflat printr-o prietenă indicațiile unui consultant în alăptare: dă-i sân când vrea, fără restricție. Și așa am făcut. Doar că noaptea aș vrea să nu lungim foarte mult alăptarea, ca să mai apuc puțin somn. La fel, dacă vreau să ieșim la plimbare, aș vrea să știu că e sătulă, ca să nu ne întoarcem în grabă (așa cum am pățit de vreo 2 ori) să îi dăm lăptic. Mai nou mi-am luat o pelerină pentru alăptare, ca să pot să alăptez și în public, dar nu am prins încă ocazia.

Alăptez acum la 3 ore, așa cum am fost instruită în maternitate. În primele 2 săptămâni cred că am aplicat greșit programul ăsta. Adică socoteam 3 ore de când terminam alăptarea (care dura, în medie, cam o oră, poate peste, mai ales că, așa cum vă ziceam mai sus, alăptarea la noi nu este o perioadă foarte netă). Apoi mi-am dat seama că de fapt socoteala e altfel, că se calculează de când se începe alăptarea. Și am încercat să fac așa, adaptând puțin (mai amânam uneori alăptarea când ne lungeam prea mult cu masa anterioară) pentru că ajungeam altfel să alăptez aproape permanent.

Aaa, referitor la rănile de la sâni. Da, a fost dureros, usturător și greu. Și încă mai este. Dar nu am avut crăpături pe mameloane, nu am sângerat, așa cum am auzit la prietene. Sper ca perioada cea mai grea din punctul ăsta de vedere să se fi terminat. La spital unde mi s-a spus că dacă alăptez mai mult de 15 minute la un sân o să fac așa-numitele ragade. Și acasă alăptam vreo 45 de minute la fiecare sân. Presupun că totuși s-a referit că nu e bine pentru început să alăptezi așa mult timp deodată. Oricum, la cele 45 de minute nu mi-au căzut încă mameloanele, s-au mai albit, înrozit mai bine spus, dar funcționează mai departe 🙂

Cu ieșitul la plimbare, am încercat încă de la 2 săptămâni. A fost lejer cât a fost și soțul acasă (acum a început serviciul) pentru că mergeam cu mașina prin diferite parcuri din oraș. Acum e mai greu, o dată pentru că trebuie să manevrez (asamblez) căruțul (de cărat nu trebuie să îl car, doar să îl dau jos din portbagajul mașinii care rămâne în timpul zilei în parcarea blocului), apoi că programul nostru de alăptat îndelungat e greu de adaptat la ieșiri lungi. Așa că mai avem zile (mai ales când vremea e urâtă…când plouă sau când bate vântul) când stăm în balcon. Sper ca vremea să țină cu noi și să ne mai reglăm programul de papa ca să putem ieși mai mult. Nu prea am unde pe aici pe aproape, dar îmi fac curaj și să merg mai departe (pe jos pentru început).

Cam atât îmi vine acum în minte. Dacă aveți experiențe similare, întrebări sau sfaturi, vă rog să mi le adresați.

 

Sarcina mea: burtica

 

burta

Sarcina mea: săptămâna 39

3-9.04.2014

Simptome

Postarea despre săptămâna 39 vine astăzi pentru că mâine avem cezariana!!!

Am fost ceva mai bine săptămâna asta cu respiratul. Cred că bebe a mai coborât puțin și mi-a lăsat un pic de spațiu să respir. În rest, mă cam trezesc noaptea și adorm cu greu înapoi. Dar asta nu neapărat pentru că  stau incomod, ci pentru că îmi sare mediat somnul.

Vizite la medic/analize 

Am fost la o ecografie și a ieșit cam așa: capul ar fi cam cu 2 săptămâni în urmă, burtica doar cu o săptămâna, iar femurul doar cu o zi. În total, avem cam 3050g. În plus, abia acasă am observat că măsurătorile capului erau mai mici decât cu o săptămâna în urmă. Și de aici, panică.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Am citit ca disperata pe net de ce ar stagna creșterea capului la bebe (înapoi nu poate da, era clar și o eroare de măsurătoare) și am găsit ceva îngrozitor: microcefalie. Asta e o afecțiune care afectează neurologic pe bebe pe viață, implică retard mental și o speranță mică de viață. I-am dat un sms rezidentei care mi-a scris că sigur e vorba de o eroare de măsurare. Am încercat să mă liniștesc și eu dându-mi următoarele argumente: valorile nu erau totuși atât de mici cât să se încadreze la acel diagnostic, erorile de măsurare sunt într-adevăr mari la finalul sarcinii (acum 2 săptămâni măsurase capul și ieșise că se încadrează la 2.8%, apoi a mai măsurat o dată și a ieșit că se încadrează în 65%, deci precizia nu e foarte…precisă), plus că medicul n-a zis niciodată că ne-am aflat în pericol de așa ceva, iar medicul meu nu e genul care să menajeze pacientele de veștile rele.

Argumentele ne sunt în favoare, dar afecțiunea asta e atât de gravă și de înfricoșătoare, încât tot mi-a ocupat o parte din gânduri și din suflet săptămâna asta. Am reușit la un moment dat să mă detașez de egoismul prin prisma căruia gândeam (în sensul că vedeam lucrurile doar din perspectiva faptului că viața mea va fi un chin, o durere, un sacrificiu) și mi-am dat seama că nici bebe, nici noi nu avem nicio vină. Ea are doar nevoie de multă dragoste din partea noastră, pe care o să i-o acordăm oricum ar fi, oricum ar arăta, oricum ar gândi. Și ea va fi capabilă de dragoste și abia așteptăm să o primim.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 39 probabil că bebelușul tău are cam 50 de centimetri și cam 3000 de grame. În ultimele săptămâni dezvoltarea copilului a presupus mai mult ameliorarea funcției organelor decât constituirea lor. Creierul și sistemul nervos al bebelușului lucrează din ce în ce mai bine, însă procesul de dezvoltare al acestor structuri continuă pe parcursul copilăriei și chiar și în adolescență. De aceea, expunerea la alcool sau droguri, deși nu îi va mai modifica aspectul fizic cauzând defecte de naștere, îi poate prejudicia sever creierul. În această lună creierul copilului s-a pregătit pentru îndeplinirea unor funcții complicate ca respirația, digestia, menținerea activității inimii și mâncatul. Oasele craniului copilului tău sunt încă separate și vor rămâne astfel pentru a permite oaselor să se comprime suficient astfel încât capul copilului să încapă prin canalul de naștere în timpul travaliului (vei observa puncte moi la nivelul craniului sau “fontanele” timp de un an sau mai mult după naștere). 

 Mărime: bebe e cât un praz.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 39 aveam 67,8kg și 102cm în burul burticii (cu 0,5kg mai mult decât săptămâna trecută și cu 2,5cm!!! mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 38

27.03-2.04.2014

Simptome

A revenit senzația de lipsă de aer, îmi tot vine să casc și să oftez. Bănuiesc că bebe nu a coborât încă și de asta simt încă senzația asta. În rest, nu mă plâng. Lumea mă tot întreabă dacă mai pot și nu prea înțeleg întrebarea asta, pentru că nu văd vreo diferență între acum și lunile trecute. Mai am ceva contracții, dar n-aș putea spune că sunt dureroase, doar că sunt mai frecvente.

Mi-am controlat greutatea cam zilnic în perioada asta ca să văd dacă faptul că am redus sarea chiar are o influență. Și chiar a avut, în primele 2-3 zile am slăbit (a se citi eliberat apă, nu grăsime) 0.8kg și apoi m-am cam menținut.

Vizite la medic/analize 

Am făcut analizele lunare, care în general au ieșit bine. Trombocitele au ieșit de data asta în limite (160mii), uree, creatinină și acid uric sunt ok, glicemie ok. Mai mult, am repetat și hemoglobina glicată și a ieșit 5.39, adică în limitele normale. Acum vreo 10 săptămâni ieșise 5.8, adică în zona de risc pentru diabet. Așadar, regimul dă roade și m-am mai liniștit în privința diabetului gestațional. Ddimerii au ieșit 1.82 (adică peste 1.7 cât ar fi fost maximul pentru trimestrul III de sarcină), dar oricum nu mai poate fi vorba de mărirea dozei de Clexane, mai ales că rezistența pe artere iese e foarte bună, la limita inferioară.

Ciudat e că miercuri am făcut o urocultură (la Synevo) care a ieșit bine (asta pentru că la analizele făcute la Arcadia îmi ieșise un indiciu de infecție urinară), apoi marția asta (adică la nici o săptămână), în sumarul de urină făcut cu celelalte analize date de medicul de familie tot la Synevo, iar a ieșit un indiciu de infecție. Nu prea mă prind ce se întâmplă.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Am semnat contractul cu cei de la Stem Sure. Am fost cât de cât mulțumită până acum vreo 2 zile când am citit pe ambalajul cutiei că se folosește doar pentru transplant autolog (adică de la cel de la care s-a recoltat tot către el). Atunci de ce își mai fac reclamă că și frații și părinții au o rată de compatibilitate foarte mare? Credeam că ar putea fi folosite și pentru ceilalți membri ai familiei. Le-am trimis un mail și aștept explicația lor.

La vizita viitoare la medic vom programa cel mai probabil cezariana. Abia aștept să știu exact data. Oricum număr zilele până la termen. Și cu toate astea simt deja că o să îmi pară tare rău când o să se termine perioada de sarcină și o să dispară burtica. Cu toate că am avut multe probleme (decolare de sac embrionar, arteră ombilicală unică, diabet gestațional, placentă joasă într-o perioadă, trombofilie, contracții nedureroase de pe la 13 săptămâni), toate au avut efect doar asupra stării psihice, mi-a adus mult stress și nesiguranță (n-am scăpat nici acum 100% de nesiguranță), dar din punct de vedere fizic am fost ok, chiar nu mă pot plânge: nu dureri, nu arsuri, nu disconfort prea mare.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 38 bebelușul tău este considerat a fi dezvoltat complet. Asta înseamnă că dacă bebelușul tău se naște acum, plămânii lui ar trebui sa fie complet maturi și pregătiți să se adapteze la viața din afara burticii, deși data nașterii tale “la termen” este încă la două săptămâni distanță (la 39 săptămâni). Bebelușul tău cântărește în săptămâna 38 aproximativ 2.800 de grame și are o înălțime de 49 de centimetri. Mulți bebeluși se nasc cu păr, cu șuvițe lungi de până la câțiva centimetri. Nu te aștepta însă ca parul lui să fie de aceeași culoare ca al tău. Cuplurile cu parul închis la culoare sunt luate de cele mai multe ori prin surprindere atunci când își văd bebelușul blond sau roșcat și invers. Mai sunt, de asemenea, și acei bebeluși care se nasc doar cu un puf delicat pe cap. Bebelușul încă nu a terminat cu creșterea, dar viteza cu care ia în greutate s-a micșorat, încetinind la 15 grame pe zi. Pe măsură ce el acumulează grăsime, corpul copilului devine din ce în ce mai rotund. Sexul copilului pare să fie un factor important în determinarea greutății la naștere. Dacă ai un băiat, el va cântări puțin mai mult decât o fata care se naște în aceeași perioadă.

 Mărime: bebe e cât o frunză de salată elvețiană.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 38 aveam 67,3kg și 99,5cm în burul burticii (cu 0,6kg mai puțin decât săptămâna trecută – pentru că am scăpat de retenția de apă prin reducerea sării din alimentație – și cu 0,5cm mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 37

20-26.03.2014

Simptome

Nu am simptome noi. Dorm ceva mai rău pentru că mă dor șoldurile noaptea și am câte o contracție (ușor dureroasă) când mă întorc de pe o parte pe alta. În rest, parcă mai puțin vizite la baie noaptea (2-3 față de 5-6 săptămâna trecută), iar oboseala și lipsa de aer încă sunt prezente. Cred ca uterul meu s-a extins până la coaste, pentru că acum simt loviturile uneori în coste, alteori simt cum bebe își bagă câte un picioruț pe sub coaste și le împinge puțin în exterior.

Pentru că tot m-a bătut medicul la cap că am degetele umflate (deși eu am citit că e destul de normal să se întâmple asta), săptămâna asta am redus considerabil sarea. Sunt curioasă ce greutate o să am la începutul săptămânii 38 (la degete eu chiar nu observ dacă ar fi umflate sau nu).

Vizite la medic/analize 

Am făcut din nou un test non-stress marți, care a ieșit bine. Data trecută nu scăzuse deloc pulsul sub 140, acum a fost în toată gama dintre 120-160, cu câteva momente sub și peste limita asta. Eh, rezidenta a zis că e bine, așa că mergem mai departe.

Am făcut ieri și o ecografie, cam repezită așa că medicul nu prea avea timp/chef. Bebe are acum aproximativ 2800g și ne mai vedem săptămâna viitoare. Nu a zis nimic de programarea, măcar estimativă, a cezarienei.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Per total, nu sunt senzații care să mă facă să spun “nu mai pot! vreau să nasc odată!!!”. Nu e cazul, încă mai pot. Singurul greu de suportat e stressul, pentru că mă sperii când bebe nu mișcă vreo jumate de oră, am emoții și la ecografii și la testele non-stress.

Sâmbătă am semnat contractul la Arcadia, deci 99% (cu excepția unor cazuri de mare urgență care m-ar prinde la Cuza-Vodă) nasc la spitalul particular. Prețul este de 4200 (cezariana) + 700 (onorariul doctorului) + 170 (protocolul preanestezic) + ce analize suplimentare o să aleg (cel mai probabil o să fie screening metabolic, ecografie de șold, de abdomen, ecocord – ultimele 2 pentru că acesta este protocolul în afară pentru copiii născuți în urma unei sarcini cu cordon cu 2 vase). Analizele suplimentare vor fi probabil aproximativ 600 (asta estimez eu). Deci mă aștept la un total de cam 55-60 milioane.

Luni am făcut protocolul preanestezic, care constă în câteva analize de sânge și urină, exudat faringian și nazal, discuții cu neonatologul, anestezistul și obstetricianul. Și soțul meu a făcut un exudat nazal, pentru a vedea dacă e cumva purtător sănătos de vreo bacterie sau ceva ce ar putea face rău copilului. Sângele a ieșit ok, acum așteptăm și celelalte rezultate.

În plus, încă sunt în dubii în legătură cu celulele stem. Știu că e un mare șantaj sentimental, dar aș lua totuși un pachet minimal.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 37 bebelușul tău cântărește aproximativ 2, 700 de grame  și continuă să ia în greutate. El are 47 de centimetri în lungime. Dă jos acum parul numit lanugo și substanța cerată numita vernix caseosa, ce i-a învelit și protejat pielea în timpul celor nouă luni de “baie amniotică”.  Bebelușul tău înghite părți din ambele substanțe, ce vor forma o mixtură negricioasă, care va forma conținutul primului scaun. Bebelușul este considerat acum la termen-timpuriu (la termen este considerat a fi la 39 de săptămâni). Până în săptămâna 36, fătul a crescut destul de mult încât să umple pielea care îi era altădată prea largă și din această cauză acum nu mai are un aspect zbârcit. Dacă ți-ai putea privi bebelușul acum ai descoperi ca este grăsuț, cu o față mică, dar rotunjoară, ca un rezultat al depozitelor de grăsime proaspăt apărute și al mușchilor bine dezvoltați și gata de acțiune, pregătiți pentru supt. Acum probabil că bebelușul tău se află în poziția cu capul în jos. Dacă nu este în această poziție, doctorul îți va propune probabil o procedură prin care va “manipula” bebelușul din afara burticii ca să se poziționeze cu capul în jos.

 Mărime: bebe e cât o salată romană

 

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 37 aveam 67,9kg și 99cm în burul burticii (cu 0,8kg mai mult decât săptămâna trecută – cred că tot retenția de apă – și cu 0,5cm mai mult în jurul burticii).

Sarcina mea: săptămâna 36

13-19.03.2014

Simptome

Am aceleași simptome ca și săptămâna trecută: lipsă de aer, oboseală, plimbări frecvente la baie, mici contracții.

Vizite la medic/analize 

Am mai făcut marți un test non-stress care a ieșit bine.

Am făcut și o ecografie: bebe are aproximativ 2600g, deci a rămas cu cele 5 zile în urmă. E bine totuși că nu rămâne mai mult în urmă, ci crește constant în ultima vreme. Rezistențele pe artere sunt ok, lichidul amniotic ok, placenta (pentru care m-am speriat și am plâns atât de tare pentru că mă vedeam cu uterul scos după naștere) e sus bine, nici nu se mai vede în preajma colului.

Cele 2 mici îngrijorări sunt acum că trombocitele au ieșit puțin sub limită la analizele trecute (147.000 când minimul e 150.000). Dna dr Uscătescu mi-a zis să fac o analiză din deget, să văd acolo câte trombocite ies. Am făcut la Synevo un frotiu de sânge periferic, dar nu mi-a dat în rezultat un număr de trombocite, ci o analiză calitativă: anizocitoza trombocitară. Surprinzător, dna dr Uscătescu mi-a răspuns în aceeași zi în care i-am trimis eu acest rezultat: se pare că trombocitele mele sunt de forme și mărimi diferite și ar trebui să fac o analiză funcțională. Nu mi-a zis exact ce înseamnă asta, dar pe de altă parte dr. ginecolog mi-a zis că nr de trombocite e foarte puțin sub limită și n-ar trebui să îmi fac probleme deloc. Așa că nu știu dacă o să mai fac ceva în sensul ăsta (adică analize suplimentare în afară de hemograma lunară)  până la naștere.

Altă mică problemă ar fi că în săptămâna 35 am luat 1.4kg, ceea ce ar însemna că am reținut lichide,după spusele medicului, nu grăsime. Așa că trebuie să fiu un pic mai atentă la sare ca să nu crească tensiunea.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Medicul mi-a zis că ar fi foarte bine să rezist încă 2 săptămâni. Eu aș vrea să rezist până la 39 de săptămâni, care mai nou este considerată a fi perioada pentru o sarcină “la termen” (înainte se considera 37 de săptămâni la fiind “la termen”, dar ultimele cercetări au constatat că existe diferențe între copiii născuți la 37 de săptămâni și cei născuți la 39).

Așa că Doamne ajută să ajungem până în 10 aprilie cu burtica la purtător și cu bebe sănătos.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 36 reprezintă un moment de creștere rapidă pentru bebelușul tău. El nu mai are acum prea mult spațiu pentru a se mișca. Bebelușul cântărește acum cam 2 kilograme și jumătate și măsoară 45 cm. El continuă să ia rapid în greutate și acumulează straturi de grăsime pe tot corpul, mai ales în jurul umerilor. Următoarele 3 săptămâni vor reprezenta perioada cu cea mai rapidă creștere în greutate, cam 250 de grame pe săptămână. Pentru ca bebelușul este atât de îngrămădit în interiorul uterului, el nu va mai face mișcări prea complexe sau ample și s-ar putea ca tu sa le simți mai înfundat. Cu toate acestea, numărul loviturilor cu picioarele ar trebui sa fie cam același. Rinichii lui sunt complet dezvoltați acum și ficatul lui poate sa proceseze unele rămășițe. Dezvoltarea fizică este aproape completă așa că următoarele săptămâni vor fi dedicate aproape exclusiv acumulării grăsimii.

 Mărime: bebe e cât un pepene galben…mai mare decât cel de săptămâna trecută 🙂 (pe engleză ar fi honeydew melon)

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 36 aveam 67,1kg și 98.5cm în burul burticii (cu 1,4kg!!! mai mult decât săptămâna trecută – se pare că din cauza retenției de apă și cu 1cm mai mult în jurul burticii).