Calea mea către a fi mamă

Cezariana mea (2)

Dimineață ni s-a făcut toaleta și apoi am fost pregătite să mergem în salon unde urma să ne vedem cu bebelușii. Am mai făcut câțiva pași, apoi am fost transferată cu un scaun cu rotile într-un salon cu 2 paturi. Frumos. Cald. Curat. Doar că bebe încă nu era. Și am așteptat cu cealaltă mămică din salon încă vreo câteva ore bune până să o aducă. Deja mă gândeam că poate ceva nu e în regulă de nu o aduc. Într-un final au adus-o. Am hrănit-o mixt primele zile, pentru că după sân era neliniștită, iar după supliment dormea bine. Aici suplimentul nu se dădea din biberon, ca la privat, ci din cănițe de metal cu lingurița. Ați hranit vreodată un bebeluș de o zi cu lingurița? E foarte complicat. Asistentele reușeau foarte repede. La un moment dat i-a pus cănița la gurița și i-a dat așa, direct. Și în 15 secunde era gata cana. Eu îi dadeam cam 30 minute cu lingurița aceeași cantitate.
Aici am stat 3 nopți și nu prea mai știu ce s-a întamplat în fiecare zi în special. Ce m-a marcat și ce țin minte a fost cam așa: În prima zi după cezariană, la nici 24 de ore de la operație, după ce am fost dusă în salon am fost chemată la cabinetul asistentei să mi se ia lohicultură.Adică să mă urc pe capră. Pe bune??? Eu abia puneam un pas după altul. M-am urcat eu așa, dar fără să ridic picioarele pe unde se ridică de obicei și mi-a luat așa. Apoi mi-a luat analizele dintr-o venă varză (toate erau varză că avusesem vreo 3 branule în locuri diferite de la internare începând). A bâjbâit pe acolo, n-a reușit. Apoi mi-a luat dintr-o venă de pe spatele palmei. A durut extrem de tare. Astea împreună, plus că eram totuși la nici 24 de ore de la intervenție, m-au cam leșinat aproape. Singura dată în viața mea când mi s-a făcut rău la analize. M-a spălat asistenta cu niște apă pe față și mi-am revenit.
La un moment dat am observat ceva la fetiță și am vrut să întreb doctorul pediatru/neonatolog. Am întrebat asistenta dacă doctorița e acolo și a zis că da, pot merge să o întreb. Am luat copilul în brațe să merg cu ea la cabinet. Asistenta s-a uitat la mine ca și cum i-aș fi dat cu ceva în cap. Cum? Mergeți dvs, fără copil. Păi cum fără copil? Păi fără, cum să-l luați? Am mers singură și i-am descris din vorbe ce aveam să îi arăt, că, na, copilul trebuie să meargă în cabinetul pediatrului! Unde s-a mai văzut așa enormitate?!
Prima jumătate de zi bebele meu nu a făcut pipi. Am căutat pe net și m-am mai liniștit. Cică în prima zi de viață face o dată, în a doua cam de două ori și cam așa până se stabilizează. Le-am zis totuși asistentelor, care totuși au părut puțin îngrijorate. O asistentă spusese că în timpul băiței făcuse pipi, deci treburile funcționau. Mi-au zis să nu o mai schimb până la ora x și să cântărească atunci scutecul. A venit chiar și doctorița și a apăsat-o puțin pe burtică să vadă dacă…ceva în legătură cu acest pipi. A zis că e ok, să îi dau mai mult să bea. Dar i-am dat! am zis (adică i-am dat tot ce se putea da în acele condiții, sânul meu și suplimentul lor)I-am dat!, așa zic toate mamele! m-a sfidat ea. În fine. La un moment dat a făcut caca și am schimbat-o, mi-era milă să las așa. Am luat scutecul să o anunț pe asistentă că am schimbat-o. S-a enervat că nu trebuia să o schimb. I-am zis că am păstrat scutecul și m-a repezit că ce să facă ea acum cu scutecul, nu văd că mănâncă? (era într-adevăr cu alte 2 individe, infirmiere sau ce-or fi fost, în jurul unei farfurii cu coji de semințe, deci îndrăzneam să o deranjez de la mâncat semințe). Și ce era mai rău era că nu puteai protesta pe loc, poate să lași un feedback negativ pe undeva, dar pe loc depindeai de acele persoane și nu puteai să le reproșezi, să te cerți, să le zici ceva critic. Ele erau mama și tata acolo. Urât comportament. Revenind… de-abia spre dimineață a făcut. A făcut de a dat afară din scutec pe toate pelincile lor.
La un moment dat, mămica cealaltă din salon a zis că fetița ei nu a făcut caca de …un timp. Au mai lăsat-o câteva ore și apoi i-au băgat o sondiță în fund. Oare chiar era necesar? Eu știam că dacă e hranită la sân poate face și o dată la câteva zile. Cea mică era hranită mixt, deci poate aveau dreptate. Dar totuși…după câteva ore de nefăcut caca, cam dură măsura.
Nu mi-a plăcut că după ce au adus copii în rezerva mamelor, n-au mai plecat. La spitalul privat îi mai lua pentru consult, pentru analize, pentru vaccinare, pentru baiță, uneori doar pentru că mama mai voia câteva ore de odihnă. Aici, operată de o zi, trebuia să te ocupi aproape integral de bebe, fie că puteai să te ții pe picioare sau nu. Toate analizele, vaccinări, orice, s-a făcut în rezervă. Fetița celeilalte mămici a stat chiar la lampă în rezervă… plângând în cea mai mare parte a timpului, cam 24 de ore. Eu oare cu ce greșisem în ecuația asta?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: