Calea mea către a fi mamă

Simptome

Burta se mai întărește, bebe mișcă, eu devin nerăbdatoare.

Vizite la medic/analize

Eh, aici e o poveste. Am mers la o monitorizare și doctoriței celei noi nu prea i-a plăcut ce a ieșit. Se pare că era cam static. Adică la mișcări, pulsul accelera, așa cum e normal, doar că între mișcări pulsul era destul se constant, ceea ce se pare că nu prea e ok. Mi-a făcut o internare pentru a doua zi (luni) și a zis că nu e grav, dar dacă traseul arată la fel și a doua zi, o să îmi pună o perfuzie cu vitamine. Nu am înțeles exact ce efect ar trebui să aibă această perfuzie dacă motivul pentru care traseul nu iese chiar bine nu e cunoscut, dar oricum nu puteam decât să merg pe mâna ei. A doua zi dimineață am făcut acel traseu, a ieșit cam la fel (adică puțin static) deși la mișcare bebe își accelera pulsul. Am făcut acea perfuzie cu vitamine și apoi iar traseu. La asta bebe a ieșit prea agitat, în sensul că la mișcări pulsul accelera peste 160. A zis să mai stau să mai repetăm, să nu plec acasă decât când e traseul bun. Am repetat (nici nu mai știu dacă o dată sau de 2 ori) și a ieșit binișor, dar cumva în zonele de relaxare ale lui bebe era la/sub limita inferioară de data asta (puțin sub 120). Doctorița deja nu mai era la ora asta și i s-a transmis prin telefon cum arată (cu subiectivitatea de rigoare a asistentei) și a zis că pot pleca, dar să vin iar a doua zi dimineață. Seara am verificat puțin traseele pe care le făcusem cu celalalt copil și acolo avea locuri unde depășea 160 în perioadele de mișcare. În plus, am citit pe net că limitele pentru pulsul normal al bebelușului în burtă e în unele surse 120-160, în altele 110-160. Așa că m-am mai liniștit. Marți am fost din nou, a ieșit ok încă de dimineață, doar că a zis să revin și la 18 să repet. Am venit, am făcut, parcă ieșise bine, dar nu chiar ca la carte (mai depășea, mai scădea puțintel), dar mi-a dat voie acasă iar. Miercuri a fost cam ca luni. Dimineață cam static, perfuzie, apoi mai bine, nu chiar perfect. Și iar repetat și repetat. Deja vedeam un tipar, când doctorița mea vedea traseul, mă mai păstra, când i se comunica prin telefon, totul era ok și puteam merge acasă. Ce m-a ingrijorat miercuri seara a fost că am văzut pe ultimul traseu că reactivitatea era cam mică uneori. Adică, bebe mișca, dar pulsul nu accelera atât de tare ca înainte și nici atât de mult timp. Așa că toată seara de miercuri am tot oscilat între a suna doctorița să luăm cumva taurul de coarne și a mai sta. A mișcat foarte bine și foarte mult totuși și am hotărât să las discuția pe a doua zi. Deci joi. Iar ceva nu era tocmai ok la traseu. Nici nu mai știu exact ce, la câte am făcut. Așa că doctorița m-a chemat să discutăm. A zis că vrea să îmi facă cezariana chiar în ziua aia, chiar atunci, chiar înaintea unei alte mămici pe care o programase în ziua aia. Nu pentru că era ceva grav, dar pentru că nu voia să riște nimic. Se mai punea acum problema dacă să nasc la spitalul privat sau la cel de stat unde eram deja internată de 4 zile. Mi-a zis ‘Cum vrei tu’.Dar când i-am spus că vreau să mă gândesc 2 minute a zis că nu, că aici. Deci alege tu, dar alege ce vreau eu…

Advertisements

Comments on: "Sarcina mea: săptămâna 39" (1)

  1. Alexandra said:

    Astept cu nerabdare urmatoarea postare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: