Calea mea către a fi mamă

Archive for September, 2014

Viața cu bebe: luna 5

Vă ziceam că mergem la munte. Per total nu a fost rău, doar că a vomat ceva mai mult decât de obicei. E normal ca bebelușii să mai vomite și să regurgiteze, dar nu foarte mult. Nu știu dacă a fost sau nu o coincidență că a vomat mai mult la munte, dar după ceva vreme de când am ajuns acasă lucrurile au revenit la normal. În rest a fost bine, așa de bine că am mai mers într-un weekend din nou la munte, dar în altă parte.

Cu alăptatul merge bine, stă mult mai puțin timp la sân pentru mâncare. Stă apoi mai mult pentru alint și somnul de zi. Asta pentru că iar doarme ziua la sân. Mai bine zis, doarme lângă mine…dacă mă ridic de lângă ea se trezește și plânge pentru că e încă obosită, nu și-a împlinit somnul. Chiar și acum stăm lipite, ea doarme, eu tastez.

Vă ziceam luna trecută că doarme agitată noaptea. A avut o perioadă, tot când ne-am întors de la munte când își revenise aproape complet, se foia doar înainte cu câteva minute înainte de a se trezi. Apoi iar a început puțin cu foitul, așa că acum suntem mediu din punctul ăsta de vedere. În general, doarme un somn de la 10-10.30 până la 4-7. Deci variază destul de mult prima trezire.

Alte activități noi: a reușit pe la 5 luni fără vreo 10 zile să se întoarcă de pe burtă pe spate. De data asta nu a fost o întâmplare, pentru că face asta acum de fiecare dată când o pun pe burtă. Invers nu se întoarce, dar nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu cred că s-a prins că poate. Zice “mama” sau ceva asemănător atunci când plânge. Mie îmi place să cred că mă strigă 🙂 Duce la guriță absolut tot: jucării, pelincă, prosopel, mâna mea, picioare. A, da, reușește să își ducă piciorul la guriță și îi place tare mult activitatea asta, mai ales când e fără scutec pe ea, pentru că atunci îi este mai comod. A început să întindă mâna după obiectele care o interesează. De exemplu pune mâna pe oglindă atunci când o țin lângă oglindă, pune mâna pe fața mea atunci când stau în raza ei de “acțiune”. Se întoarce după sunetele noi și după orice o interesează.

La doctor nu am mai ajuns, va trebui să mergem să facem vaccinul pentru 4 luni, pe care nu am reușit încă să îl facem, mai întâi pentru că a fost plecată doctorița, apoi pentru că am fost noi plecați de 2 ori.

În ceea ce privește greutatea, a luat 490g în luna a cincea (în medie bebelușii iau cam 500g), așa că suntem în grafic.

Ce simt eu? E tare greu de descris în cuvinte. Toate sentimentele sunt foarte amplificate. Fericirea e imensă, îngrijorarea atunci când ceva nu e în regulă e pe măsură. Cu alte cuvinte a fi părinte e un fel de a trăi la maximum toate sentimentele. Mai ales pentru faptul că am trecut prin infertilitate, sentimentele sunt cu atât mai puternice. Mulțumesc divinității, sorții, întâmplării de fiecare dată când îmi dau seama cât de norocoasă sunt pentru faptul că trăiesc ceea ce trăiesc. Faptul că un lucru obținut cu greu e cu atât mai apreciat este cu siguranță adevărat.

 

Advertisements