Calea mea către a fi mamă

Archive for April, 2014

Cezariana mea (1)

Pe 9 aprilie am făcut cezariana la spitalul particular Arcadia din Iași. Lucrurile s-au desfășurat cam așa:

Cu aproximativ 2 ore înainte de procedură ne-am prezentat la recepție și am fost internată. Am mers împreună cu soțul meu în rezervă unde m-am îmbrăcat într-o cămașă de noapte pusă la dispoziție de ei și am făcut un test non-stress. Pentru că nu avusesem scaun în ziua respectivă și am tendința ca la emoții să mă apuce dusul la baie, am făcut și o clismă. La momentul ăsta soțul meu a plecat, că am considerat că nu e cazul să mă vadă și în timpul clismei.

Cu o jumătate de oră înainte de procedură am fost dusă într-un scaun cu rotile la alt etaj unde era blocul operator și secția de terapie intensivă. Am stat de vorbă cu anestezistul care mi-a pus o branulă. La momentul ăsta echipa medicului meu ajunsese deja așa că am mers în sala de operații tot în scaunul cu rotile. M-am așezat în fund pe masa de operații și am asistat la pregătirile echipei: s-au spălat pe mâini, s-au îmbrăcat în halatele verzi, și-ai pus mănușile, au pregătit instrumentarul. Aveam mari emoții și mi se părea că o să îmi crească și mai mult în timpul operației. I-am zis anestezistului dacă poate să îmi dea ceva de liniștire și mi-a zis că se poate doar după ce scoate copilul, ca să nu îl afecteze.

Mi s-a făcut apoi anestezia în coloană și am început să simt cum îmi amorțesc picioarele. Aveam totuși ceva senzații în ele, adică știam unde sunt poziționate și simțeam cum mi le mișcă asistentele. Mi s-a pus o sondă urinară și am simțit puțin și înțepătura asta, chiar dacă eram 80% anesteziată. Mi-era teamă să nu înceapă operația cât timp eu încă mai simt chestii și le tot ziceam: simt! M-au liniștit spunându-mi că oricum o să testeze dacă simt ceva înainte să facă tăietura. Într-adevăr, când au făcut testul deja nu mai simțeam nimic și au putut începe. Chiar dacă nu se simte nicio durere, există senzații tactile, se simte cum doctorul trage de diferite “componente” ale tale. De văzut nu vedeam nimic pentru că puseseră un soi de cortină între capul meu și locul operației. Între timp, anestezistul îmi dădea mereu oxigen printr-o mască, ceea ce cred că m-a liniștit binișor. Mi s-a spus că va trebui la un moment dat să mă apese pe burtă, ca să împingă fundulețul copilului să poată ieși capul prin incizie. Și m-a apăsat, dar foarte puțin. Și peste câteva secunde s-au auzit și primele scâncete. Au dus apoi copilul pe masa aceea de reanimare ca să îl curețe. Anestezistul mi-a îndreptat capul către acolo ca să o văd. Dacă știți ultimele mele griji, știți și că mă uitam să îi văd căpuțul, să văd dacă are forma aceea ovală specifică a copiilor microcefalici. Și nu vedeam decât mânuțe și picioare. Apoi au înfășat-o bine și mi-au arătat-o. Capul era rotund, deci eram în regulă în primă fază. Mi-au adus-o cu fețișoara lângă fața mea. Mi s-a părut foarte mică, deși am auzit că la cântar ieșise 3.4kg. Dar tot mi se părea mică. Aaaa, și genele. Are niște gene foarte lungi și întoarse. O frumusețe!

Au luat-o apoi și am lăcrimat puțin. Doctorul mi-a zis imediat: Cătălina, nu plânge!!! Și m-am oprit. Se pare că i-aș fi făcut munca foarte grea medicului dacă plângeam (aș fi încordat abdomenul și aș fi stricat aranjarea intestinelor). Operația a mai durat vreo 30 de minute după aprecierea mea. Anestezistul a dispărut și cu masca de oxigen și cu promisiunea de calmant. Nu mai era oricum nevoie, eram liniștită. Mi se părea din conversația medicilor și din tragerile pe care pe simțeam că nu prea voia să se desprindă placenta. Mi s-a zis că se poate întâmpla asta la cât pregesteron am luat la început. În fine, la un moment dat am simțit și un fir care s-a rupt, apoi doctorul care a certat rezidenta pentru modul cum l-a înnodat, apoi după 2 minute a fost gata operația. Echipa a plecat și 3 asistente m-au tras de pe masa de operații pe o masă mobilă. Mi-au ridicat picioarele, nu mai știu de ce anume, dar era tare ciudat că nu mi le simțeam ca fiind ale mele. Eu credeam că picioarele mele sunt la orizontală, când ele de fapt erau prin aer. Ciudat rău!

Am fost dusă cu masa aia mobilă la salonul de terapie intensivă unde am fost transferată din nou pe un pat de acolo.

Va urma…

 

Advertisements

Sarcina mea: săptămâna 39

3-9.04.2014

Simptome

Postarea despre săptămâna 39 vine astăzi pentru că mâine avem cezariana!!!

Am fost ceva mai bine săptămâna asta cu respiratul. Cred că bebe a mai coborât puțin și mi-a lăsat un pic de spațiu să respir. În rest, mă cam trezesc noaptea și adorm cu greu înapoi. Dar asta nu neapărat pentru că  stau incomod, ci pentru că îmi sare mediat somnul.

Vizite la medic/analize 

Am fost la o ecografie și a ieșit cam așa: capul ar fi cam cu 2 săptămâni în urmă, burtica doar cu o săptămâna, iar femurul doar cu o zi. În total, avem cam 3050g. În plus, abia acasă am observat că măsurătorile capului erau mai mici decât cu o săptămâna în urmă. Și de aici, panică.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Am citit ca disperata pe net de ce ar stagna creșterea capului la bebe (înapoi nu poate da, era clar și o eroare de măsurătoare) și am găsit ceva îngrozitor: microcefalie. Asta e o afecțiune care afectează neurologic pe bebe pe viață, implică retard mental și o speranță mică de viață. I-am dat un sms rezidentei care mi-a scris că sigur e vorba de o eroare de măsurare. Am încercat să mă liniștesc și eu dându-mi următoarele argumente: valorile nu erau totuși atât de mici cât să se încadreze la acel diagnostic, erorile de măsurare sunt într-adevăr mari la finalul sarcinii (acum 2 săptămâni măsurase capul și ieșise că se încadrează la 2.8%, apoi a mai măsurat o dată și a ieșit că se încadrează în 65%, deci precizia nu e foarte…precisă), plus că medicul n-a zis niciodată că ne-am aflat în pericol de așa ceva, iar medicul meu nu e genul care să menajeze pacientele de veștile rele.

Argumentele ne sunt în favoare, dar afecțiunea asta e atât de gravă și de înfricoșătoare, încât tot mi-a ocupat o parte din gânduri și din suflet săptămâna asta. Am reușit la un moment dat să mă detașez de egoismul prin prisma căruia gândeam (în sensul că vedeam lucrurile doar din perspectiva faptului că viața mea va fi un chin, o durere, un sacrificiu) și mi-am dat seama că nici bebe, nici noi nu avem nicio vină. Ea are doar nevoie de multă dragoste din partea noastră, pe care o să i-o acordăm oricum ar fi, oricum ar arăta, oricum ar gândi. Și ea va fi capabilă de dragoste și abia așteptăm să o primim.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 39 probabil că bebelușul tău are cam 50 de centimetri și cam 3000 de grame. În ultimele săptămâni dezvoltarea copilului a presupus mai mult ameliorarea funcției organelor decât constituirea lor. Creierul și sistemul nervos al bebelușului lucrează din ce în ce mai bine, însă procesul de dezvoltare al acestor structuri continuă pe parcursul copilăriei și chiar și în adolescență. De aceea, expunerea la alcool sau droguri, deși nu îi va mai modifica aspectul fizic cauzând defecte de naștere, îi poate prejudicia sever creierul. În această lună creierul copilului s-a pregătit pentru îndeplinirea unor funcții complicate ca respirația, digestia, menținerea activității inimii și mâncatul. Oasele craniului copilului tău sunt încă separate și vor rămâne astfel pentru a permite oaselor să se comprime suficient astfel încât capul copilului să încapă prin canalul de naștere în timpul travaliului (vei observa puncte moi la nivelul craniului sau “fontanele” timp de un an sau mai mult după naștere). 

 Mărime: bebe e cât un praz.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 39 aveam 67,8kg și 102cm în burul burticii (cu 0,5kg mai mult decât săptămâna trecută și cu 2,5cm!!! mai mult în jurul burticii).

Ce am folosit în sarcină

M-am gândit să vă zic părerea mea despre câteva produse pe care le-am folosit în diferite perioade ale sarcinii:

Brățări anti-greață (60lei)

Arăta ceva de genul fotografiei de mai sus. Sunt destul de scumpe, dar chiar le-am folosit. Se bazează pe principiul presopuncturii – are un punct în relief care va pune presiune pe partea internă a încheieturii – și se folosește și pentru răul de mișcare. Se poartă la ambele mâini pentru a avea efectul scontat. Am simțit o ușoară estompare a grețurilor, dar asta nu înseamnă că nu am și vomat purtându-le. Totuși, când simțeam că vine greața, mi le puneam și mă simțeam mai bine (nu perfect, dar mai bine).

Pernă pentru gravide (120-150lei)

perna-pt-gravide-abrazo-plus

Am luat chiar imprimeul ăsta din poză, mi-a plăcut foarte mult. Mi-a fost de mare folos. La începutul sarcinii mi-a folosit să mă sprijin pentru că eram foarte obișnuită să dorm pe burtă, așa că dormeam cumva între pe o parte și pe burtă, sprijinindu-mă pe pernă. Acum când burta e mai mare o folosesc …cam în același stil. Uneori țin un picior sub ea și un picior deasupra, pentru că am auzit că cea mai corectă poziție pentru a nu avea dureri de șolduri este cu picioarele paralele. Capătul mai mic (cel din dreapta din poză) l-am întors la 180 grade (adică arată ca un 2) ca să nu o folosesc și pentru cap, pentru că am o pernă anatomică foarte comodă la care nu am vrut să renunț. Am auzit că pericolul mare e că provoacă dependență și nu o să pot renunța la ea nici după naștere…om vedea dacă așa e, adevărul e că îmi place să o “îmbrățișez” și nu știu dacă aș renunța foarte ușor la ea.

Doppler (aprox 140lei de pe Amazon.uk)

Este un aparat cu care poți asculta inima bebelușului începând cu săptămânile 13-14. Mi-a fost foarte folositor, pentru că mi-a fost foarte frică de sarcină oprită din evoluție (adică un avort care nu dă sângerare) din cauza trombofiliei. Cam la 2 zile am ascultat inima lui bebe, doar 20-30 secunde, pentru că am aflat că nu e bine că exagerezi cu el (merge pe principiul unor ultrasunete care s-ar putea să îl deranjeze pe bebe). Asta până când bebelușul a început să miște constant și nu am mai simțit nevoia să ascult inimioara.

L-am mai folosit și destul de recent, când bebe nu s-a mișcat într-o dimineață, deși l-am împuns și masat și apăsat. Mă speriasem rău de tot, atât de tare încât nici nu mi-a venit ideea să folosesc Dopplerul. Soțul mi-a dat ideea și i-am găsit destul de rapid inimioara. Imediat a început să se și miște puțintel (deci chiar a simțit/auzit cumva undele alea). M-am liniștit pe moment, dar e foarte important de știut că nu e suficient ca inima lui bebe să bată, dacă el nu lovește ca de obicei trebuie contactat medicul. Din fericire, în dimineața aceea, încetul cu încetul bebe a început să miște tot mai mult așa că nu a fost nevoie să iau alte măsuri.

Sunt recenzii care spun că aparatul Doppler le-a produs mai mult stress pentru că e foarte greu de găsit inimioara. Eu am găsit-o de fiecare dată când am căutat-o. Importat e să știi unde e poziționat cu aproximație, adică să nu cauți inima pe la buric când ai 13-14 săptămâni (deși burtica a început să se rotunjească prin zona buricului), ci mult mai jos. Când bebe e mic, se mișcă mult, așa că e posibil să prinzi sunetul inimii și imediat să îl pierzi, așa că trebuie apoi din nou căutat și cu puțină răbdare îl găsești din nou. Tot la fel de important este să fii atentă să nu prinzi sunetul propriei inimi de pe artera ombilicală. Pulsul bebelușului e mult mai rapid decât al tău și în modul ăsta poți să vezi dacă ai prins ce trebuia.

Elancyl (80lei 150ml, 180lei 500ml)

Este o cremă pentru prevenția  vergeturilor. Am folosit-o încă din luna a patra, o dată pe zi, și începând cu 31 de săptămâni de 2 ori pe zi. Pe sâni mi-au apărut vergeturi încă dinainte să încep să folosesc crema. Pe burtică încă nu, dar o să vă zic rezultatul final după ce nasc (se pare că pot apărea vergeturi și după naștere, așa că o să continuu să o aplic și după).

 

Ce am citit în sarcină

Vă prezint pe scurt ce cărți am citit eu, poate vă orientați mai bine când vreți să vă cumpărați o carte despre sarcină:

La ce să te aștepți când ești însărcinată, Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway

E cea mai cunoscută/citită carte despre sarcină din Statele Unite, am văzut-o și prin filme. Eu am vrut să am ce citi în fiecare lună, ca să știu ce se întâmplă, cum se dezvoltă bebe și ce se întâmplă și cu mine. Cartea conține informațiile astea, dar parcă prea puțin detaliate. În rest, e structurată pe întrebări pe care ai putea să le ai în anumite perioade ale sarcinii și cu răspunsurile aferente. Multe din întrebări nu mă priveau, nu mă interesau și de asta am fost puțin dezamăgită de carte la început, la capitolele introductive și la primele luni. Apoi însă, la final, ultimele luni și nașterea sunt foarte bine descrise, detaliat, cazuri posibile, situații ce pot interveni, ce se întâmplă după naștere cu mama și cu bebe. Chiar aș vrea să o iau la maternitate să recitesc chestii despre primele ore ale copilului și mamei și despre alăptare. Tot la plusuri ar fi capitolul despre dieta în sarcină, doar că mie mi se pare cam imposibil să mănânci atât de mult încât să acoperi toate gramajele acelea de calciu, proteine, vitamine, carbohidrați etc. Ar trebui practic să mănânci continuu ca să poți acoperi toate acele cantități. E bine totuși pentru că știi ce alimente sunt bogate în anumite substanțe nutritive și te poți orienta ce și cum e bine să mănânci.

Minusurile sunt legate de faptul că e o carte americană și multe lucruri sunt specifice lor (să alegi o moașă să îți urmărească sarcina, să naști în centre de nașteri, să ai un partener de naștere etc. ). Plus, am găsit niște greșeli de gramatică, ceea ce nu mă așteptam la editura Curtea Veche la care e scoasă cartea (de ex “ceilalți copiii”).

Despre sarcină, naștere și nou-născut, Clinica Mayo

mayo

Din punctul de vedere al informațiilor despre sarcină, mi s-a părut mai bună decât cartea anterioară. Are informații mai detaliate pe săptămâni și luni, cu ceea ce se dezvoltă la bebe în fiecare etapă. La fel de utilă este o listă de simptome pentru fiecare lună, care dintre ele ar trebui să ne îngrijoreze, care din ele necesită contactarea medicului de urgență și care sunt absolut normale. Conține multe informații despre naștere și îngrijirea postnatală, alăptare și probleme ce pot apărea după naștere.

La fel, e scrisă de americani pentru americani, așa că vor fi și informații care nu corespund în totalitate. Mi se pare totuși că este puțin prost organizată, în sensul că după capitolele despre sarcină și naștere apare capitolul despre teste prenatale, screeningul prenatal, alegerea medicului pentru urmărirea sarcinii etc. Informațiile însă sunt foarte ok.

Sarcina și nașterea fără secreteMarius Negru, Laviniu Anghel

În sfârșit o carte scrisă de români pentru români. Are informații despre preconcepție, fiecare săptămână de sarcină, complicațiile ce pot apărea, alimentația și exercițiile în timpul sarcinii. Apoi câteva capitole despre nașterea naturală, posibile complicații și perioada postpartum. De folos mi s-a părut capitolul despre copilul mic, despre alăptare, colici, febră, constipație și diaree, ce e normal, ce măsuri trebuie luate, când trebuie chemat medicul.

La minusuri, cartea e subțirică, cu informații condensate, cu unele mici greșeli de tehnoredactare.

Sarcina, manual de instrucțiuniSarah Jordan, David Ufberg

E o carte amuzantă și folositoare totodată. Informațiile sunt date pe trimestre, destul de condensate, dar expuse într-un mod amuzant și lejer. Există și un capitol pentru tătici pe care chiar nu l-am citit, doar i l-am recomandat soțului (încă aștept să îl citească). Sunt și ilustrații drăguțe și chiar m-am amuzat citind-o.

Mama și copilul, Emil Căpraru, Herta Căpraru

E cartea de căpătâi pentru creșterea copilului. Știu că și eu am fost crescută după ea și îmi făcea mare plăcere în copilărie să o răsfoiesc și să mă uit la pozele cu bebei. Are informații despre sarcină, despre naștere, apoi capitole despre fiecare lună de după naștere, cum se îngrijește copilul, ce probleme pot apărea, cum trebuie să se dezvolte. Are și câteva informații mai învechite, dar în general (fiind totuși o ediție recentă) are și noutăți.

Sarcina mea: săptămâna 38

27.03-2.04.2014

Simptome

A revenit senzația de lipsă de aer, îmi tot vine să casc și să oftez. Bănuiesc că bebe nu a coborât încă și de asta simt încă senzația asta. În rest, nu mă plâng. Lumea mă tot întreabă dacă mai pot și nu prea înțeleg întrebarea asta, pentru că nu văd vreo diferență între acum și lunile trecute. Mai am ceva contracții, dar n-aș putea spune că sunt dureroase, doar că sunt mai frecvente.

Mi-am controlat greutatea cam zilnic în perioada asta ca să văd dacă faptul că am redus sarea chiar are o influență. Și chiar a avut, în primele 2-3 zile am slăbit (a se citi eliberat apă, nu grăsime) 0.8kg și apoi m-am cam menținut.

Vizite la medic/analize 

Am făcut analizele lunare, care în general au ieșit bine. Trombocitele au ieșit de data asta în limite (160mii), uree, creatinină și acid uric sunt ok, glicemie ok. Mai mult, am repetat și hemoglobina glicată și a ieșit 5.39, adică în limitele normale. Acum vreo 10 săptămâni ieșise 5.8, adică în zona de risc pentru diabet. Așadar, regimul dă roade și m-am mai liniștit în privința diabetului gestațional. Ddimerii au ieșit 1.82 (adică peste 1.7 cât ar fi fost maximul pentru trimestrul III de sarcină), dar oricum nu mai poate fi vorba de mărirea dozei de Clexane, mai ales că rezistența pe artere iese e foarte bună, la limita inferioară.

Ciudat e că miercuri am făcut o urocultură (la Synevo) care a ieșit bine (asta pentru că la analizele făcute la Arcadia îmi ieșise un indiciu de infecție urinară), apoi marția asta (adică la nici o săptămână), în sumarul de urină făcut cu celelalte analize date de medicul de familie tot la Synevo, iar a ieșit un indiciu de infecție. Nu prea mă prind ce se întâmplă.

Tratament

Femibion2 1/zi, Acifol 1/zi, Magneziu cu B6 1/zi, No Spa 1/zi la nevoie, Clexane  0.4 /zi, Cetebe cu Zinc 3/zi, Fier (Tot-Hema) 1 fiolă/zi.

Sentimente

Am semnat contractul cu cei de la Stem Sure. Am fost cât de cât mulțumită până acum vreo 2 zile când am citit pe ambalajul cutiei că se folosește doar pentru transplant autolog (adică de la cel de la care s-a recoltat tot către el). Atunci de ce își mai fac reclamă că și frații și părinții au o rată de compatibilitate foarte mare? Credeam că ar putea fi folosite și pentru ceilalți membri ai familiei. Le-am trimis un mail și aștept explicația lor.

La vizita viitoare la medic vom programa cel mai probabil cezariana. Abia aștept să știu exact data. Oricum număr zilele până la termen. Și cu toate astea simt deja că o să îmi pară tare rău când o să se termine perioada de sarcină și o să dispară burtica. Cu toate că am avut multe probleme (decolare de sac embrionar, arteră ombilicală unică, diabet gestațional, placentă joasă într-o perioadă, trombofilie, contracții nedureroase de pe la 13 săptămâni), toate au avut efect doar asupra stării psihice, mi-a adus mult stress și nesiguranță (n-am scăpat nici acum 100% de nesiguranță), dar din punct de vedere fizic am fost ok, chiar nu mă pot plânge: nu dureri, nu arsuri, nu disconfort prea mare.

Dezvoltarea puiuțului  

În săptămâna 38 bebelușul tău este considerat a fi dezvoltat complet. Asta înseamnă că dacă bebelușul tău se naște acum, plămânii lui ar trebui sa fie complet maturi și pregătiți să se adapteze la viața din afara burticii, deși data nașterii tale “la termen” este încă la două săptămâni distanță (la 39 săptămâni). Bebelușul tău cântărește în săptămâna 38 aproximativ 2.800 de grame și are o înălțime de 49 de centimetri. Mulți bebeluși se nasc cu păr, cu șuvițe lungi de până la câțiva centimetri. Nu te aștepta însă ca parul lui să fie de aceeași culoare ca al tău. Cuplurile cu parul închis la culoare sunt luate de cele mai multe ori prin surprindere atunci când își văd bebelușul blond sau roșcat și invers. Mai sunt, de asemenea, și acei bebeluși care se nasc doar cu un puf delicat pe cap. Bebelușul încă nu a terminat cu creșterea, dar viteza cu care ia în greutate s-a micșorat, încetinind la 15 grame pe zi. Pe măsură ce el acumulează grăsime, corpul copilului devine din ce în ce mai rotund. Sexul copilului pare să fie un factor important în determinarea greutății la naștere. Dacă ai un băiat, el va cântări puțin mai mult decât o fata care se naște în aceeași perioadă.

 Mărime: bebe e cât o frunză de salată elvețiană.

Dimensiunile mele: la începutul săptămânii 38 aveam 67,3kg și 99,5cm în burul burticii (cu 0,6kg mai puțin decât săptămâna trecută – pentru că am scăpat de retenția de apă prin reducerea sării din alimentație – și cu 0,5cm mai mult în jurul burticii).