Calea mea către a fi mamă

Archive for July, 2013

Prima lună după FIV

Da, a fost dezamăgire. Dar mi s-a spus că șansele de concepere naturală după un protocol FIV sunt foarte mari. Așa că am început luna cu multă speranță. Mai ales că în prima zi de menstruație nu m-a mai durut spatele, aproape deloc. De la o durere ce nu putea fi suportată decât cu antiinflamatoare până la o vagă senzație dureroasă, e o mare diferență. Simțeam că Diphereline-ul și-a făcut efectul și mi-a pus endometrioza cu botul pe labe.

Am căutat prin farmacii în primă fază teste de ovulație. Mai folosisem din cele de la Oview, dar nu se mai găsesc în farmacii. Am luat în cele din urmă o cutie de teste de ovulație Clearblue digital. Au fost foarte scumpe (110lei), dar am zis că luna asta e foarte importantă și la cât am cheltuit luna trecută, ce mai contează.

Nu știu dacă ați făcut teste de ovulație, dar e foarte important când le faci să știi cât de lung e ciclul tău în medie, ca să știi când să îl faci pe primul (e un grafic în instrucțiuni care îți spune în funcție de lungimea ciclului când să faci primul test). Eu am avut în lunile dinainte de Diphereline o menstruație de cam 25-26 zile (cică și asta  ar fi un semn al rezervei mele ovariene proaste), așa că am început conform graficului în ziua 7. Și tot au ieșit negative, în ziua 8, 9, 10, 11, 12… Îmi făceam probleme că poate corpul nu a intrat încă într-un ritm normal sau că poate nu o să ovulez. Surpriza a fost că în ziua 13 testul (ultimul test din cutie!!!) a ieșit pozitiv (apropos, sunt foarte bune testele astea digitale, arată foarte clar dacă e pozitiv sau negativ, nu mai trebuie să compari nuanțele liniilor de pe test, chiar a fost o investiție foarte bună).

Am profitat de perioada de ovulație și apoi am încercat să mă mențin calmă și să îmi văd de serviciu, să nu mai fac o obsesie din a aștepta ziua de testare. Timpul a trecut relativ ușor și, chiar dacă mi-am propus să nu mă mai gândesc, tot mi se părea că simt diferite mici simptome de sarcină. A venit și ziua de sâmbătă și am făcut și testul. Cu mai puține speranțe decât la începutul lunii pentru că mă încercau niște simptome specifice. Alb ca laptele în zona liniei de test. Aproape că am fost mai dezamăgită decât la FIV, atât de greu mi-a picat. Aveam încredere că lucrurile s-au mai reglat în corpul meu și că vom reuși să ne împlinim visul fără să mai trebuiască să trecem vreodată prin încercarea unui nou FIV.

De-acum, ne-am propus să mergem la Gynera în București (prețurile sunt mult mai mari decât la Omini, dar sper ca și calitatea să fie pe măsură), pentru că oferă posibilitatea să facem mare parte din monitorizări în Iași. Sper să ajungem luna asta.

Later edit: Și cum, după asta, să afli că o cunoștință e însărcinată? Cum să reacționezi și cum să digeri vestea asta?

Advertisements

Discuție după FIV

Am ajuns în sfârșit la medic să discutăm ce și cum despre FIV. Așa cum mă așteptam, nu se poate identifica o cauză a eșecului FIV-ului, asta e statistica, cam unul din cinci embrioni care arată foarte bine înainte de implantare reușește să ajungă bebe.

Am discutat destul de mult timp, mi-a dat și exemplul altei proceduri pe care a făcut-0 recent, care a reușit deși nu prea erau șanse (progesteronul era mai mare decât cel admis pentru implantare). Așa că există multe cazuri care dau teoria peste cap, există multe necunoscute în ceea ce privește implantarea, e încă un domeniu deschis.

Am introdus discret dorința noastră de a încerca undeva în altă localitate/țară. A spus că  ne susține și că ne înțelege. Foarte corect din partea lui. Mi-a recomandat unele centre (Cehia, Belgia), dar la urma urmei trebuie și noi să ne interesăm. Nici nu știu care ar fi criteriile. O să citesc pe forumuri, dar la urma urmei acolo sunt doar cazuri singulare, nu sunt statistici ale centrelor sau pe ce sunt ei specializați (caut o clinică care are o rată bună de reușită pentru AMH mic). Eu totuși aș încerca să merg și la Chișinău, deși nu este așa bine văzut de medicii de prin România.