Calea mea către a fi mamă

FIV1 – nereușit

Am revenit din excursia făcută pentru relaxare. Nici nu am apucat să fac betaHCG (analiza de sânge care mi-ar spune dacă s-a implantat vreun embrion), că sâmbătă mi-a venit menstruația. În prima zi a fost un flux destul de ușor, așa că am mai sperat. Duminică însă a venit potopul. Nu am avut niciodată o menstruație atât de abundentă. Un absorbant mă ține o oră, asta și ziua și noaptea. Se pare că lucrul ăsta e de la injecțiile de Clexane (i-am dat un sms rezidentei și mi-a spus asta), care au fost făcute cu scopul de a crește circulația la nivelul uterului. E a doua zi în care pur și simplu mă simt inundată și sper să se reducă, măcar puțin câte puțin. Văd o mică îmbunătățire, în sensul că nu mai am cheaguri de sânge, ci doar sânge fluid. Dacă la noapte și mâine continuă așa, a rămas că îl contactez pe medic să luăm o măsură.

Cum mă simt psihic? Nu prea știu. Nu simt tristețe, simt o amorțeală așa. În ziua embriotransferului am simțit o euforie, care după aia s-a transformat doar în nerăbdarea și stresul de a afla rezultatul. Și m-am simțit vinovată că nu am mai încercat sentimentul de euforie și în zilele următoare și mi se părea că “fac a rău” pentru că nu îl simt sau că prevăd un insucces. Că l-am prevăzut sau nu, nu știu…

Pe miercuri-joi a început să mă doară spatele atât de specific menstruației, încât simțeam că vine cât de curând. Și atunci mi-am închipuit cum le spunem tuturor cunoscuților care ne știau situația că nu am reușit. Și, spre nefericirea mea, erau mulți, am fost destul de deschiși cu prietenii și rudele. Și îmi închipuiam cum toți mă sună ori discutăm față în față și mă compătimesc și îmi spun cum data viitoare o să fie bine. Și știu că intențiile lor ar fi fost bune, dar situația asta m-a întristat la fel de mult ca și eșecul în sine. Nu îmi place ca oamenii să simtă milă la adresa mea și mi-am propus ca atunci când o să mai încercăm să fim mai discreți. Am continuat totuși să sper, pentru că se pare că durerile de implantare se aseamănă cu cele premenstruale.

Vineri mi-am făcut un test de sarcină din urină, pentru că am citit că s-ar putea pozitiva, chiar dacă nu e cel mai bun indicator al unei sarcini. Adică se poate să fie pozitiv și imediat a doua zi să nu mai fie, asta în cazul în care este o sarcină chimică, adică un embrion care a apucat să se prindă, dar nu e viabil și nu mai continuă dezvoltarea. Unele clinici recomandă să se facă betaHCG din ziua 7 după transfer tocmai ca să se afle dacă o astfel de sarcină chimică se produce, caz în care ar însemna că mediul din uter este bun, trebuie doar să să transfere embrionul cu noroc ca lucrurile să decurgă bine. Și, revenind, am făcut un test de sarcină din urină vineri. Și m-am simțit așa cum mă simt întotdeauna: stau cu un băț în mână și mă chiorăsc la el din toate unghiurile posibile, doar-doar se vede o mică-mică-mică urmă de a doua liniuță. Și bățul întotdeauna își bate joc de mine și nu-mi arată nimic. Și stăteam iar pe wc vineri, cu bățul în mână și cu o senzație de deja-vu și îmi ziceam că sunt naivă să cred că bățul ăsta încăpățânat o să îmi arate vreodată ceva. Orice și oricum am făcut, tot în aceeași situație ajung: cu bățul alb și cu frustrarea.

Advertisements

Comments on: "FIV1 – nereușit" (10)

  1. te urmaresc de la inceput. am endometrioza ca tine , cu chisturi mai mari, aparute la 4 luni dupa operatia de anul trecut. imi pare rau ca treci prin asta. nu vreau sa iti scriu cu compatimire . stiu ca nici eu nu suport compatimirea. facem si noi primul fiv in august dar sincer faptul ca stiu ca plec cu atat de putine sanse la fiv…aproape il fac ca sa il fac.
    stii si tu ca nu e cazul sa disperi ….stii si tu ca e un drumn lung si ca exista o luminita la capatul tunelului. nu te lasa. adu-ti mereu aminte de asta. am vaz ca esti in iasi. noi venim des in iasi. daca vrei ne intalnim.
    iti multumesc ca ai scris. mi-ai mai alungat temerile legate de fiv si cum am sa ma simt.

    • Catalina said:

      Multă baftă, Taly! La mine AMH-ul mic mi-a pus capac, că am obținut foarte puțini foliculi. Tocmai de asta de acum am să mă interesez de clinici care au avut reușite cu valori mici de AMH.

      • Buna, imi pare tare rau ca nu a reusit procedura. Eu am AMH 0,4 si primul FIV a reusit la Clinica Fertilia din Bucuresti, la dna dr Dumitrescu Ruxandra. Acum sunt insarcinata cu gemeni, si am intrat in sapt 17. Iti stau la dispozitie daca ai nevoie de mai multe informatii. Sper sa te pot ajuta. Multa bafta in continuare, si cel mai important este sa nu iti pierzi speranta!

      • Catalina said:

        Felicitări! Cu ce ai făcut stimularea? Câți foliculi ai avut? Doar AMH-ul era problema?
        Eu trăiesc cu impresia că am reacționat așa prost la stimulare pentru că veneam direct din pauza cu Diphereline…vom vedea data viitoare.
        Nici nu știam că sunt așa multe clinici în București. Cum de ai ales-o pe asta?

  2. am urmarit cu drag fiecare zi,imi pare rau ca nu a fost un succes prima procedura. te felicit ca ai avut initiativa si curajul sa iti deschizi sufletul sa poti impartasi si cu altii experienta ta.in 2011 am fost diagnosticata cu aceeasi boala in urma unei laparoscopii,in ianuarie 2012 am incercat o inseminare intrauterina desi stiam ca sunt slabe sanse, drept urmare a fost un esec, in aprilie am gasit curajul sa fac fiv si din decembrie am o fetita superba, iar acum am aflat ca sunt insarcinata din nou dar de data asta pe cale naturala deci nu dispera, mergi mai departe ca se poate.

    • Catalina said:

      Mulțumesc. Am mai auzit și eu de cazuri în care a doua sarcină a fost pe cale naturală…foarte tare!

  3. Imi pare rau pentru esec stiu cum este. iti doresc recuperare usoara si rapida – vacanta ajuta enorm. Poate la urmatorul fiv (trebuie sa fie un urmatorul) luati in calcul clinica columna (cmed.ro) si pe dr cezara bucur. Cand am facut noi erau si din cluj, sibiu etc. Super profesionisti. Despre omni am auzit si lucruri mai putin ok…ca atitudine.

  4. Da, doar AMH-ul era problematica. Clinica mi-a fost recomandata de o colega de servici, si imi pare tare bine ca am ajuns aici. Si ea avea recomandare la fel, de la o alta colega. Si ambele au reusit. Am mers cu toata increderea. Am facut stimulare cu Puregon, s-a mers pe protocolul lung. Am obtinut 7 ovocite din care au iesit 7 embrionasi, 4 au fost transferati si 2 s-au prins. Una din colegele mele are si ea gemeni 🙂 In ziua in care am facut punctia, o alta pacienta a avut ET, se pare ca i-a reusit si ei, desi mai avea doar 1 trompa si 1 ovar. Merita sa incerci, inainte sa te indrepti catre strainatate.
    Dupa ET am stat acasa 5 zile, timp in care nu am facut nimic. Nu am iesit, nu am cobarat/urcat scari, nu am ridicat nimic. Nu am facut nimic sa contracte burta, le-am tinut “puiutilor” de cald (spate/burta/picioare), ca asa le place lor, sa stea la caldurica pana se prind. Am inceput tratamentul de sustinere din ziua punctiei. Mi-au dat si concediu medical, sa nu ma stresez la servici. Dupa punctie timp de 5 zile am facut inclusiv tratament pentru cresterea endometrului, pe langa cel de sustinere. Tratament pentru sustinere fac si acum, aceleasi doze ca in prima zi (8 ovule/zi = 600 mg progesteron + injectii proluton 250mg de 2 ori pe saptamana). Noptiera mea e o farmacie :)) Poti incerca sa mergi la o consultatie la dna dr. Dumitrescu, este o persoana extraordinara, la fel si personalul. Eu pe 16 ianuarie 2013 am fost la prima consultatie, iar in 17 martie am facut ET. Ne-a dat multa incredere in noi.
    Uau! ce comentariu lung am lasat, sper ca nu am fost incoerenta. Multa bafta, sper sa te ajute informatiile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: