Calea mea către a fi mamă

Cu o seară înainte rămăsese (din discuția cu medicul) că ora probabilă a transferului va fi 11-12, dar să nu merg la clinică, ci să aștept telefonul lui. Așa că am așteptat…și am așteptat…și am așteptat. Pe la 11.15 l-am sunat eu. Mi-a zis că rămăsese la 11, cum de nu știu chestia asta?! I-am zis că a rămas că mă sună, pfff…zăpăcit. Mi-a zis să merg la clinică și că ajunge și el în 30 minute. Cu biologul nu mai vorbise, dar mi-a zis că dacă nu l-au sunat să contramandăm înseamnă că avem ce transfera.

M-am hotărât să nu mai sun la clinică, o să întreb când ajung acolo care și cum mai sunt embrionii. Am început să beau și apa pentru ca să am vezica plină. Mi-era de ieri teamă, pentru că nu prea pot să mă abțin când e plină. Așa că am băut vreo 3 căni de apă deodată, ca după ce se umple, să stagneze (cel puțin în capul meu era un plan bun).

Am ajuns pe la 12 fără ceva și m-am instalat în rezervă. Mi s-a făcut un No-spa intramuscular. Normal că doctorul nu venise și eu deja simțeam că  vezica e cam plină. Dna biolog a transmis că îmi explică și îmi arată embrionii când vine medicul. Stăteam ca pe ghimpi, pentru că nu știam care mai este starea lor. Pe la 12.20 e venit medicul și vezica mea suferea. Datorită injecției nu simțeam chiar tare presiunea, dar totuși…

Am așteptat ceva ce mi s-a părut o oră să vină dna biolog (cred că de fapt au fost vreo 5 minute) să ne dea noutățile și să începem. I-am cerut voie doctorului să merg să golesc puțin vezica, dar nu m-a lăsat. A venit într-un final și dna biolog și ne-a dat veștile: cel care ieri era de categoria B, azi era tot rău, cam neschimbat, încadrat de ea la categoria D. Celălalt era tot bine, avea vreo 6 celule și era încadrat la categoria A. S-a tot discutat apoi dacă să îi transfere pe amândoi sau nu. Dna biolog zicea că nu încurcă, dar nici nu e viabil, iar medicului îi era frică să nu încurce, să nu strice cumva evoluția celui bun. I-am amintit cum mi-a povestit că uneori embrioni ce par fără șansă se pot prinde. După vreo 10 minute s-au hotărât să îi pună pe amândoi, ca să fiu eu cu inima împăcată. L-am rugat încă o dată să mă lase să merg un pic la baie și, slavă Domnului, m-a lăsat.

M-am întors și am început. A băgat speculum-ul ăla și apoi un soi de cateter mai gros până în uter. Între timp, rezidenta îmi făcea ecografie pe deasupra, pe vezica mea plină încă (am golit doar puțintel din ea)…dureros! După ce se vedea vârful cateterului în uter, i-au spus dnei biolog să dea embrionii. Alt cateter, mai îngust. L-au băgat în primul, dar avea un punct de unde nu trecea. L-au scos, au curbat un pic primul cateter și după asta a intrat și cel de-al doilea. Doar că nu prea vedeau pe ecograf până unde (am senzația că e foarte prost calitativ ecograful ăla). Așa că le-a dat drumul așa, la ghici. Au dat înapoi cateterul golit dnei biolog care a confirmat că embrionii nu mai sunt acolo.

Apoi au vrut să vadă unde s-au așezat (eco endovaginal de data asta), doar că nu puteau vedea uterul. Se pare că era orientat oarecum spre dreapta, dar cu vezica plină, cu mine strâmbându-mă de durere la fiecare mișcare, nu au putut. Am golit vezica de tot și apoi au putut să vadă și uterul și embrionii. Mi-a explicat că ei sunt foarte mici, nu se pot vedea, ce se vede ca o pată strălucitoare pe ecografie e lichidul în care au stat ei în laborator. Deci erau acolo, poziționați la ghici, pe la 1 cm de fundul uterului (se pare că e poziție foarte bună totuși). Oricum, se pare că mai migrează.

Am recapitulat ce tratament mai iau: în plus față de ce luam, Medrol 8mg dimineața și 8 seara și Clexane 40mg, pe care o să îl încep sâmbătă.

Medicul ne-a urat succes și a plecat. Eu am mai rămas întinsă vreo 30 minute și apoi am plecat acasă. Am citit că 24 de ore ar trebui să stau culcată, așa că mă supun.

M-am întors acasă cu o senzație de liniște, euforie chiar. Pe parcursul zile entuziasmul s-a mai domolit, dar oricum mă simt mai bine că sunt la mine în burtică acum. Probabil când o să se apropie 18 iunie, când teoretic ar trebui să fac un bHCG, o să încep din nou să mă agit. Dar până atunci, sunt mămica a doi embrioni și cu asta-basta! 🙂

 

Advertisements

Comments on: "FIV ziua 21 – Embriotransferul" (3)

  1. Viorica said:

    Ne bucuram ca ai 2 embrioni in burtica…Sa fie cu noroc!!!

  2. Cum sa dea drumul embrionilor la ghici? Asta chiar e buna!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: